Nichita Stanescu. Fenomenul limbii poezesti (2009)

Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorug

NICHITA STANESCU

FENOMENUL
LIMBII POEZE§TI

Cartea de fata reprezinta Disertatia de Master a
autoarei, scrisa sub conducerea Prof. Dr.
Eugen Negrici, si sustinuta in anul 2002.

Ii multumesc, in mod deosebit, sotului meu,
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, care,
cunoscand fenomenul poetic modern si
postmodern din interior, ca fost poet
esentialist, mi-a oferit multe sugestii si lamuriri
in legatura cu sentimentul de Nichita.

Teologie pentru azi

Bucuresti

2002

INTRODUCERE

Demersul pe care il inijiem acum, acela de a cerceta opera lui
Nichita Stanescu, in ceea ce are ea ca element definitoriu §i anume
limbajul, limba „poezeasca" sau „ingereasca" a lui Nichita, ne face
sa ne impiedicam de un prim obstacol, poate §i eel mai greu dintre
toate: prejudecajile, de toate felurile, atat exagerari, cat §i diminuari
ale important operei lui. Ele ne determina sa incercam sa
consideram aceasta recitire a poemelor sale ca pe o lectura ingenua.

Nu sus^inem ca vom ignora tot ceea ce §tim deja, ci doar ca
vom incerca sa trecem peste unele judecaji emise, vom face
abstracjie, pe cat posibil, de nenumaratele puncte de vedere asupra
operei sale §i vom apela la materialul bibliografic numai intrucat,
poate sa fie complementar cu sensul pe care il vom da lucrarii
noastre, pe masura ce se va scrie.

De ce Nichita Stanescu? Ce a insemnat §i ce inseamna el
pentru literatura noastra? A fost doar o apartfie meteorica, a fost un
nou luceafar sau a fost numai un fenomen modern, un moment de
revigorare a poeziei, care a recuperat spiritul modernismului
interbelic, sau a fost un romantic tardiv, dupa cum insu§i s-a
autodefinit? Aici sunt amestecate mai multe criterii de judecata.
Inclinam insa spre a crede ca da, ca spirit, ca viziune poetica,
Nichita este un romantic de factum moderna.

Speram sa putem demonstra ca Nichita poate fi in^eles §i
dincolo de imanenja cuvintelor, deoarece fondul latent al poeziei
sale este o bogajie ce se lasa - in afara timpului - explorata.

Insa, §i mai important, ca poezia sa este un limbaj ce se
dezvolta in acela§i timp cu via^a sa, pornind de la o exprimare
metaforica, spre o tot mai profunda abstractizare, catre apogeul
vietii sale.

Nichita incepe prin a dori sa traiasca, ca un poet ce i§i simte
via^a in plenitudine §i sfar§este, prin a fi aproape doborat de for^a-
fluviu a abisului, pe care poezia a nascut-o in el.

Poate ca pare ironic, dar eu am renunjat la poezie (ma refer la
a scrie poezie) tocmai din cauza viziunii asupra interioritajii mele,
iar acum, trebuie sa vorbesc despre Nichita, din interiorul poeziei
lui spre afara, adica tocmai din mine spre propria mea rapune.

Aceasta poate fi un §oc, uneori fatidic. Dar poezia nu are un
ritm al vietii superflue, ci este o angajare nebuneasca cu propria ta
rezistenta, dar §i cu propria ta generate.

De aceea, credem ca Nichita este via^a unui slalom poetic,
care poate sa ne afirme sau sa distruga in noi aspiratiile evanescente
spre literatura, deoarece poezia este un tur de for^a, cu limba, cu
posibilitatile ei dar, mai ales, o lupta corp la corp cu un uragan de
sentimente, care vor sa sara pe hartie §i sa devina o capodopera.

DE LA PARAFRAZARI STILISTICE LA O INTUIRE A
PROPRIEI VOCAJII POETICE

Uneori poezia incepe ca o joaca ori ca o trauma. Te poji izbi
de frumusetea de a scrie cuvinte sau poji ingana sau poji plange cu
lacrimi amare, de§i nu po^i sa le scrii pe toate in cuvinte.

In orice caz, ca sa incepi sa scrii, trebuie sa fii fascinat de
poezie. Ca sa po^i scrie, trebuie sa crezi si sa simti ca faci ceva unic.
Pentru toji, pari ca scrii doar cuvinte, dar tu, de fapt, incepi sd-fi
scrii sufletul, care devine, prin vers, sufletul tuturora.

Intre debutul din 1957, din revista Gazeta Literard (poema
Ardea spitalul) §i Sensul iubirii din 1960 - primul volum al lui
Nichita - e un salt de idei §i oarecum de substanja, dar Nichita a
inceput sa creeze foarte devreme, pornind de la imitajii care sa faca
placere, lucru pe care il vom arata mai tarziu.

Poema sa de debut 1 este vadit simbolista: „Ardea spitalul cu
bolnavi cu tot", „ras de ziduri prabu§ite", „desfrau de flacari §i de
vis ucis". Dar aceste versuri nu seamana cu Nichita eel „pururea
tanar".

Contextul simbolist, nuan^ele tragice, introducerea in fluxul
ermetic al poeziei simboliste este reu§it, dar Nichita a debutat cu un
poem, pe care a vrut sa-1 incadreze intr-un curent literar, insa fara sa

1 Nichita Stanescu, Ordinea cuvintelor, versuri, (1957-1983), vol. I, Ed. Cartea Romaneasca,
1985, p. 85.

se ia in serios. Acest poem, de fapt, este o anticamera a ceea ce nu
va fi „Sensul iubirii".

In volumul de debut, poemele sunt de§irari de sentimente
„moderne", cu arome romantice, in care cuvintele nu vor sa
§ocheze, ci sa cuprinda.

„Pe campul de piatra", in trei strofe, apar trei substantive,
care prin repetijia lor, vor sa atraga atenjia.

Ochii sunt deschisi, de piatra , dar caii mureau, cdte until...
pe-o nesfdrsita tobd de piatra ; de aceea mi-era frig, pentru ca
numdram clanjanind de frig, picioarele lor paralele, insa Mama s-
a dus la ora§ §i-o sa aducd paine, De-ar veni odatd cu paine !

Acest mod de a introduce intr-o poezie cuvinte uzuale, care
sa devina - contextual vorbind - inovafii stilistice, e un procedeu
care va fi folosit foarte mult de Nichita §i de aceea volumul de
debut are stil nichitian.

Poemele volumului de fa^a au subiecte nedeslu§ite, hieratice,
cu o accentuare vizibila a lucrurilor in mi§care:

Ah, dinfugd saream sub arfar,

smulgdndu-i ofrunza cu dinfii!

(Mister de bdiefi)

Un orizont urldnd si nevazut

zvdrlindu-si limbile si antracitul,

intruna ma tdraprin sirul mut,

aproape gol alunecdndu-mi trupul.

(Padure arsa)

Deodatd am auzit ploaia venind.

De sus, cdnd vopseam balustrada, am auzit-o!

Blocuri de tdcere azvdrlea inainte-i,

pe acoperise.

(Deodatd am auzit ploaia venind...)

Dar cu tot dinamismul imaginilor, elementele stilistice
folosite sunt impure, deoarece Nichita se plimba trei sferturi in ceea
ce a citit sau spera sa scrie §i numai un sfert se scrie pe el insu§i.

Obsesiile personale, care il vor inso^i aproape toata via^a, i§i
fac de acum simjita prezenja.

Caii apar murind, starile de con§tiin^a sunt un timp oprit
(Pddure arsd), linii, xmGori frdnte, o peisagistica, cand terestra, cand
acvatica, ploaia, leii, iubirea care imbraca toate lucrurile §i se
manifesto prin ele, ca in poemul O viziune a pdcii (Eu te iubesc cu
dragostea ochiului/ pentru ochiul lui geamdn,/ cu dragostea mainii
pentru cealalta mdna,/ cu dragostea gdndurilor/ pentru cuvintele in
care se scufunda intocmai...), corpul uman, asexuat, zidurile,
somnul, forme geometrice §i astrale pseudo-§tihnifice, toate sunt
teme §i motive, pentru care Nichita i§i va frange in mijlocul inimii,
de multe ori, propriile nelini§ti sau bucurii nesperate.

Resim^im sonoritaji romantice sau simboliste (Cadeau fulgi
negri; Ardea orasu-n departari de fum/ ardea sub avioane rugu-i
rece; De ce te-au ars, pddure, -n fald de scrum/ si peste tine luna nu
mai trece? - Pddure arsd), dar, curand, poemele se personalizeaza
§i ceea ce este acum numai un joe la nivel stilistic, o cautare a

cuvantului poetic metaforizat, care sa elibereze entuziasmul
exuberant §i adolescentin al celui ce a zarit „pamantul" poeziei -
intre ape numai ea era pamdnt - , nu tradeaza inca profunzimea
ideatica §i nici viziunea aproape „ascetica" (din punct de vedere
stilistic) de mai tarziu, dar anunja obsesia matematizarii, a
atomizarii sau a geometrizarii limbajului (doar sorii albi se rotesc
linistit, idolatru/ si gdndul creste-n cercuri/ sonorizdnd copacii/
cdte doi/ cdte patru. - Cdntec de iarnd; O, prin fereastra deschisa
aud/ sirenele locomotivelor cum §i-arunca/ sagefile paralele. -
Pentru lini§tea somnului; Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-
ncrucise, Soarele rupe orizontul in doua, Soarele salta din lucruri,
strigdnd/ clatina muchiile surde si grave - O calarire in zori).

Metafora i§i cauta concrete^ea inefabilului, a realita^ii
interioare, care i§i cere cu infrigurare cuvantul pereche, care i§i
cauta cuvant in care sa existe, sa-§i permanentizeze §i in con§tiin^a
realitatea prea vie, ca o exacerbare a sentimentului pana la
hiperbolizarea eu-lui:

Imi tremura narile

si nici o mireasmd

si nici o boare,

doar mirosul indepartat, de gheafd,

al sorilor.

Ce limpezi sunt mdinile tale, iarna!

(Cdntec de iarna)

Frdnghia gravitafiei
ma trdgea imediat inapoi

(Dupa inalfarea zidurilor)

...Adolescenfa luifdrd seaman era,

ca o mare-nclinata, cu corabiipe ea.(...)

Herghelia albastra a orizontului fugea

lasdnd vise prelungi dupa ea.

Amurgul ii lovea cdmpiile fecunde

cu rduri de culori despletite in unde.

Serile i se ridicau din inimd, pline de stele

cufulgere ratacitoare prin ele.
(Cdntec despre adolescenfa eroului)

Imaginarul poeziei este insa mai mult decat realitatea proprie,
decat sentimental insu§i. De aceea, de§i are un mare grad de
surpriza pentru cititor prin noutatea expresiei, in esenja, metafora i§i
pastreaza descriptivismul elementar.

Ici-colo, se mai recunosc urme, inca nedepa§ite, ca stil, ale
unor pasti§e eminesciene, blagiene, argheziene, barbiene §i inca
multe alte influence (printre care §i de la Dosoftei - verbul
„facum"), pe care poetul nu le-a asimilat cu totul, nu le-a contopit in
expresia §i in concepjia sa, personalizandu-le, ceea ce va face mai
tarziu, dand impresia perfec^iunii.

Metafora nichitiana este inca tributara tradi^iei poetice
romane§ti, mai ales, motiv pentru care poetul va incepe o cursa in
care se va intrece nu numai cu geniul poeziei romane§ti (adica, cu
versurile sublime din poezia noastra), ci §i cu sine insu§i.

Nichita va ajunge la concluzia ca poezia este metalingvistica,
ca este mai presus de limbaj §i de orice metafora, ca nu este o
simpla actualizare a limbii, ci este ea insa§i o limba aparte.

Ceea ce el nume§te „vers sublim" este sinteza unui efort de
gandire de-o via^a, sinteza dintre intuijia §i experienja care se pun in
lumina una pe alta, amandoua la fel de profunde. (Nichita considera
Nu credeam sa-nvaf a muri vreodatd versul sublim al limbii
romane.)

Am anticipat pu^in, pentru ca nu putem injelege altfel efortul
poetului de a crea, in contra-timp, o poezie, care sa se ridice la
standardele §i la exigence proprii. Iar aceasta intrecere cu toata
literatura §i cu injelegerea personala, i§i afla inceputul, de§i mai
timid, inca din acest prim volum.

Semnele inclinarii spre abstractizare §i ideatizare, spre
construirea unei viziuni proprii, a unui univers care sa fie expresia
interioritajii sale, sunt vizibile chiar de acum:

Eu insumi, cu proprii mei ochi, - vdjurpe soare,

pe sufletul rotitor al pdsdrilor §ipe umbra

mereu lungindu-se, a trupului meu, -

am dat ocol grddinii suspendate.
Era o intuifie a pamantului fecund,

rostogolit intre soare si stele,

si orice cuvdnt de laudd asfi strigat,

mai mult

mi-arfi rupt ddra buzelor

mi-arfi spart dinfii aburindde mirare.

10

(O viziune apdcii)

Aceasta cautare a propriei identity va continua §i in
volumele O viziune a sentimentelor §i Dreptul la timp, dar nu are
amprenta tragica a viejii decat in mod ostentativ. Dar, „citind §i
recitind carjile poetului, criticul ajunge in cele din urma la
conturarea acelei geometrii interne a intregului" .

O alta inaugurare pe care o aduce acest volum este aceea a
imaginii vesnicului indrdgostit, pe care Nichita §i-o creeaza cu
multa frenezie §i cu mare risipa de fantezie, dar §i de dragoste.

Cred ca de aceea se §i considera romantic, ca structurd (dar
nu §i ca limbaj), ca viziune poetica a lumii prin ochii iubirii, ai
indragostirii de orice §i de iubireainsa§i.

Acest prim volum se intituleaza Sensul iubirii, pentru ca arata
sensul pe care il impune iubirea: iubirea na§te §i „na§terea e poezie.
Nascandu-ma, mi-am devenit, mie insumi, cuvant" 3 , spune poetul.

Descoperirea poeziei interioare se inscrie in acest sens pe
care il impune iubirea, care presupune sete de cautare neincetata, de
aflare de sine.

Nichita i§i creeaza o imagine ideala, homerica a
indragostitului,:

Ma voi preface orb §i am sd vin
cu braful intins, sd-fi mdngdi chipul.
(Cdntec de dragoste la marginea mdrii)

' Ion Pop, Nichita Stanescu - spa(iul §i ma$tile poeziei, Ed. Albatros, Bucurejti, 1 980, p. 7.

George Sanda, Contribufii inedite la istoria literaturii romdne, vol. 1, Ed. George Sanda,
2001, p. 15.

11

Iubirea capata astfel proporjii legendare, de§i tanarul
adolescent nu are varsta poetului grec (cunoscut ca poetul orb §i
injelept), insa intuie§te ve§nicia iubirii, care nu se uita la formele
imanen^ei §i ale nedesavar§irii, ci transcende ideea catre absolut.

Cel orb de dragoste mangaie, in mod ideal, un chip, care i se
pare intruparea ideii de framuseje, a idealului dragostei sale. Poetul
vrea sa afirme existenja, realitatea acestei idei, sa atinga adica acest
ideal. Aceste versuri con^in, in substanja, o intui^ie a poetului de
mai tarziu: Ea erafrumoasd ca umbra unei idei.

Dar ceea ce este eel mai interesant, este ca el se simjea
independent §i sigur pe sine. Chiar daca nu gasise intreaga for^a prin
care poezia sa-§i manifeste durerea ei intestina, aceasta sta sa
rabufneasca.

Era al sau, dar nu era cu sine. Dar era atdt de aproape.

Titlurile poemelor, de multe ori nu au nimic de-a face cu
textul, ci cu mesajul abscons al faptului de a fi poet sau vor sa
acopere o realitate, pe care Nichita o traia in viaja de zi cu zi.

Se remarca o lipsa evidenta a epitetului, predominand
metafora curajoasa, insinuanta. Mesajul hiperbolizant al poemelor
trimite cumva anume la suprarealism, dar §i la cubism, deoarece
aflam, ca:

Razboiul infigea-n cdmpie
sageata trupurilor rupte
(Meditafie de iarna)

12

Dar, poetul se vedea §i in ipostaza omului anastasic, caci: Ma
ridicam din somn ca din mare,/ scuturdndu-mi suvifele cdzute pe
frunte, visele,/ sprdncenele cristalizate de save,/ abisele.

Caracteristic lui Nichita este faptul ca nu exista subiecte,
care nu pot fi scrise. El face vers din orice, neavand pretenjii
puritaniste asupra limbii §i necautand decat sa dea o forma scrisa
unor sentimente mai mult sau mai pujin con§tientizate pana la
capat.

Aspectul pernicios al poemelor sale apare de acum, deoarece
poemele lui Nichita sunt facute pentru afi rostite §i, mai ales, sunt
facute pentru a se lipi de sentimentele din care au izvorat poemele.
A§a se face, ca in loc sa fii contaminat de injelesul poemelor, mai
intai e§ti contaminat de starea Nichita, care tinde, cu sagacitate, sa-
Ji inlocuiasca propriile trairi personale.

Cand incep sd-Ji placd poemele lui Nichita, atunci, cu
siguranja, incepi sa te indragostesti de poetul Nichita, pentru ca iji
fac bine sentimentele lui.

Pozeaza de multe ori in pielea nu a unui om, ci sub masca
unor sentimente mai mult sau mai pujin individuale.

In 1964, aparea volumul O viziune a sentimentelor, volum
care ne va imbacsi §i mai mult de dragoste, de o dragoste care va
filosofa pe varf de spada.

Nichita va incerca aici sa-§i „cumpere" propria-si forja,
printr-un lux de amanunte, care devin universale.

Iubirea lui devine o panorama paradoxals, deoarece: Mdinile
mele sunt indragostite,/ vai, gura mea iubeste (Vdrsta de aur a

13

dragostei), dar §i pentru faptul, ca oamenii sunt o emofie
coplesitoare (Lauda omului).

Se observa acum felul cum Nichita i§i traie§te propria
revelare a dragostei dar, mai ales, ambitusul fenomenal pe care il
capata, pentru a o imortaliza in cuvinte.

Poemele par tablouri, iar construcjia lor combina rima - o
rima proprie - cu versul liber, care te provoaca pana la urma la o
rima inexistenta ca forma, dar aproape pipaibila in transparent ei
surprinzatoare.

Ideea amintirilor apare pe fondul unei alergari metafizice, o
alergare atat de zdrobita de existen^a, deoarece se vede alergand,
pdna cdndzidul de gheafd al morfii imi batepieptul.

De§i apare iubind in mijlocul unui cere, ca in Leoaicd tdndrd,
iubirea, in poemul Imbrdfigarea, iubirea este o tristeje rece,
deoarece:

A§fi vrut sd tepdstrez in brafe
a§a cum fin trupul copildriei, in trecut,

cu morfile-i nerepetate.
§i sd te-mbrdfisez cu coastele-as fi vrut.

Logica lui Nichita, in care folose§te intamplari verosimile ale
viejii sale, e intotdeauna stridenta, intrucat a§aza o stare de spirit
alaturi de o continuare luata la intamplare, fara a prezenta o realitate
ingurgitata de toata lumea:

Imi place sd rdd, desi
rddrar, avdndmereu cdte o treabd.

14

ori calatorind cu oplutd, lanesfdrsit,
pe oceanul oval alfanteziei.

Dar, de§i „licenja poetica" pare la el o §otie fara relevant
sentimentala, aceasta exprima o traire profunda, necenzurata de
nicio privire din afara.

Iubirea se prezinta ca un sentiment dulce (Vdrsta de aur a
dragostei), dar §i ca o con§tientizare du§manoasa a timpului,
deoarece timpul este o constants, care depa§e§te chiar §i absoluta
efemeritate a dragostei.

Acum incep sa apara in poezia lui succedaneele de situate,
acele repetari, care te obliga sa fii mai atent decat de obicei. Acest
lucru este observabil in Amfion, constructorul:

O, gingasul, zveltul tdu pas

leganat peste ierburi, printre colfii pietrelor!

A mai ramas un gutui,

si un cais a mai ramas,

smulge-i si du-i in piafa circulara;

a mai ramas un prun,

si-un arfar a mai ramas,

smulge-i si du-i la-ntretaierile de drumuri;

a mai ramas un platan,

si-un ofetar a mai ramas,

smulge-i si du-ipe cheiul cupoduri!;

cat §i in poemul Ploaie in luna lui marte:

15

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.

Aceste aparijii, uneori „suparatoare", in poezia lui, au rolul
obi§nuitelor trei puncte din teatrul lui Brecht sau Ionesco. Prin
faptul ca motiveaza o realitate intima cu patos aparte, apar in ochii
cititorului ca un balast enervant. Insa, motivarea lor are o funcjie de
catarsis pentru el insu§i.

Acest volum este al exuberanjei de sentimente §i de idei.
Imaginile - pentru ca predomina metafora, care te face sa
vizualizezi, potrivita sentimentelor expansioniste care detecteaza, ca
ni§te radare, geografia sufletului - nu sunt §ocante prin indrazneala
lor, ci surprind prin caracterul lor vulcanic, prin siguranja pe care o
afi§eaza, ca §i cum ar fi vorba de o forja eterna, de o certitudine
absoluta a ie§irii in infinit:

Astfel ajungeam in fundul pamdntului

Taind, cu trupul, un con de vulcan.

St el el e, capetefdrd trupuri,

ma iubeau, lunecdnd simultan

pe-o secunda cat ora, pe-o ord de-un an.

E iarna, si eu stau intins pe sub cetini,
si miezul de lava il iau si il pun

16

sub crestet si tot nu adorm.

§i, intruna,

din mine spre tine rdsar si apun.

( Visul unei nopfi de iarna)

Sentimental iubirii este unul plenar, incandescent, care
imbrati§eaza universul §i timpul. Metafora este uluitoare pentru ca
reveleaza sentimente atat de puternice, in stare sa schimbe ordinea
lucrurilor:

§i numai sentimentul acesta imi dafericire,
numai gdndul ca sunt si ca esti. (...)

§i cdnd sfdrseam cuvintele, inventam altele.

§i cdnd se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,

si cdnd orele se-nverzeau ca smaraldele

ne bronzam la lumina dragostei noastre.

(La-nceputul serilor)

Se simte ca metafora nichitiana este una revelatorie, in sensul
eel mai deplin, ca purcede dinlauntru spre afara, ca se na§te in mod
exploziv dintr-o combustie interioara, incat nu mai poate fi numita
o simpla figura de stil, ci o metafora existenjiala, care ne love§te, ne
bombardeaza simtarile si aceasta nu in mod estetic, ci real.

De aceea, daca vrem sa-1 privim pe Nichita cu ochiul strain §i
rece al ideii estetice, nu vom mai in^elege nimic §i poate, chiar nu
ne vom mai da seama deloc de bogajia de sensuri §i de sentimente,

17

de adancimea sufletului sau aflata in spatele unor jocuri
adolescentine, in aparenja dar, care ascund substanja viejii, in
realitate.

Poezia nu e numai stil §i esteticd. Nichita a avertizat de
nenumarate ori ca poezia e viafd, e traire, e mai presus de cuvant, e
plenitudine a sentimentelor. Nu e un joe, a§a cum pare celor
neinitiati in teritoriul ei.

„Jocul" i§i tradeaza metafizica, i§i tradeaza superioritatea nu
a hazardului, ci tocmai a lipsei de orice hazard, pentru ca e o
intdmplare a fiiniei mele:/ §i-atunci, fericirea dinlauntrul meu/ e
mai puternicd decdt mine...(Cdntec); arata exactitatea, con§tihn;a
siguranjei de sine, lipsa oricarei angoase a intrebarii: Ce bine cd
e§ti, ce mirare cd sunt.

In contextul poeziei lui, aceste afirmatii capata valoare de
adevar suprem. Ceea ce ne mira este ca acest adevdr alfiinfei, de§i
este imuabil, este §i pururi mi§cator, dinamic, §i astfel poezia
nichitiana prinde in adevarul sau propriu un adevar etern, in
imaginea sa, imagini din realitatea eterna §i infinita, pentru ca
sufletul i§i reclama originile:

E o cunoastere aidoma cunoasterii dintdi,

cdnd lumile-fi incep la cdpdtdi,

si-fi bat in vdz si in auz, anume,

si mdna-ntinsd simte o dimensiune,

sifiece mirare e un nume.

(Cdntec)

Cuvintele se roteau, se roteau intre nol,

inainte si inapoi,

st cu cat te iubeam mai mult, cu atdt,

repetau, intr-un vdrtej aproape vdzut,

structura materiel, de la-nceput.

(Poveste sentlmentala)

Tot in acest volum, Nichita a ajuns la integrarea
„eminescianismului" in viziunea poeziei sale - ca limba, ca
virtuozitate a stapanirii limbii, dar §i a sentimentului romantic
eminescian, transpus in propria-i persoana.

E o imitare a stilului, dar §i a caracterului poeziei lui
Eminescu, a mentalitajii sale, ceea ce dovede§te o injelegere
profunda.

Cel pujin trei poezii au virtuozitaji eminesciene: Oraferlclta
(Bate-n caramlzl lumlna/ cufiin}e dulcl in ea...), Cdntec (... lasai in
voie sa-ml pluteasca-n jururl,/ emofla cea schlmbatoare de
contururi/ mereu crescdnda, descrescdnda pururi.// Intdiul ochl ce
l-am deschis pe lume/ s-a redeschls deodata spre zenlt,/ §i-n graba
lui, imaglnile toate/ le-aprople-ntre ele §1 le zbate,/ jumatate
fermecat, ulmlt pe jumatate) §i, poate eel mai mult, Dansul, pentru
ca urmare§te cu asiduitate ritmul interior, muzica gandurilor §i
emojiilor eminesciene, din perioada sa de maturitate, cand statutul
poeziei este definit deja:

Cum pluteam prlntre coloane,
in vdrtejuri dlafane,

19

trupul tdu lipit depieptu-mi
sufletul mi-l strdbdtuse.

O, te uitd, -ntoarce-fi vdzul,

ce-mi rani cu geana neagrd

tdmpla arsd, mintea dusd

in lagunele sdrate.

Pared intr-o zi un soare
ce-l lovisem cu privirea

isi turti rotundul aur
si veni atdt de-aproape,

cd-l rdcii cu rdsuflarea,

cu privirea modeldndu-l

intr-o tdndrd femeie

aromitd, visdtoare.

O, pe-un pat de nouri negri

std intinsd o femeie.

Trup de aur, sdni de aur,

std intinsd o femeie.

Nourii plutesc aproape

si ea dormea impietritd,

si imping pe boltd norul

cu bdtaia inimii.

20

Nichita vrea sa dovedeasca faptul ca e poet in toata puterea
cuvantului, ca §tie ce vrea, ca are nu numai talent, ci §i har poetic,
ca poate injelege poezia din interiorul ei §i nu din afara, ca un
oarecare nou venit inspirat de muze, cum se spune despre epigonii
fara substanja poetica in versificarile lor.

Din ginga§ie, poezia lui poate parea un joe, dar el este tandru
cu sentimentele, tot pe atat pe cat sunt ele de puternice.

Aceasta este mai mult decat o pasti§a a lui Eminescu. Mai
bine-zis, nu este o pasted, a trecut de acel stadiu, este o
impropriere a poeziei mart, dar cu multa gentileje, incercand prin
aceasta, in acela§i timp, sa arate forja interioara, care propulseaza
sentimentele sale in poezie §i le transforma in versuri.

Inadverten^ele de ritm §i de rima sunt inten^ionate, pentru a
atrage aten^ia asupra propriilor sentimente §i a propriei viziuni,
pentru a nu ne lasa in ritmul muzicii eminesciene, ci a sesiza
schimbarea interioara, adanca, si nu numai de decor a poeziei.

Muzica se schimba, dar noile sunete sunt la fel de dulci §i
armonioase, de§i in alt fel, propriu lui Nichita. El nu urmare§te sa
imite perfeciiunea formald, ci perfeciiunea ideaticd, adancimea
ideatica §i sa dezvaluie universalitatea universului sau propriu.

Versurile sunt scurte, necaracteristice, in general, pentru
poezia acestei perioade, care are nevoie de spa^iu, pentru a-§i
desfa§ura splendoarea de viziuni §i idei materializate in imagini
inefabile.

Insa la Nichita, inefabilul e pipaibil, de§i el nu are
materialitate. Abstractul miroase §i are gust, e pipaibil §i racoros,
pentru ca sim^urile au tangen^a la abstract, adica gandirea presupune

21

toata complexitatea fiinjei §i a sufletului - plutea o floare de tei/
inlauntrul unei gdndiri abstracte, va spune mai tarziu.

Iubirea inmiresmeaza gandirea. §i, uneori, poezia poate fi
mesagerul acestei intdmpldri afiiniei mele.

Nichita nu gande§te in imagini, gande§te in idei, in mijlocul
unor pasiuni cople§itoare. Ideea e forma cea mai inalta, refugiul
gandirii spre inaljimi, unde materia nu este un balast, ci o
transcendere, o transfigurare:

O, dans rotund al stdrilor de spirit

cu o idee numai, te inving
asa cum rupi din saltulfdrd istefime

un taur furibund sticlind lumine
cu o frdnghie-ntinsd si finutd bine.

Cu un surds imi e de-ajuns

sd va alung stari ne-nchegate.

Eu nu pe voi v-aleg, va caut,

ci sentimentul, dulceflaut

sifrate geamdn cu iubirea il aplaud,

ce smulge farmul si il da de-a dura

si-mpinge lungi carene in necunoscut,

tendoanele luminii, de-ncordare

sundnd ca valul ridicat din mare,

pe care trupul, inotdnd, le taie si le doare.

(Cdntec)

22

Nichita este el insu§i intreg in aceste versuri cu distih §i cu
aer eminescian. „In poezia sa, prin limba poeziei sale, el neaga,
«demoleaza» o realitate lingvistica preexistenta §i ridica pe ruinele
ei una noua: «Copii ai poeziei, cu limba pe limba calcand,
reinviaji!»" 4 .

Poemele lui de acum abunda de metafore ale iubirii.
Dragostea nu e grava, nu e solemna, nu e tragica, dar se
abstractizeaza §i merge spre esenjializare, spre sublimarea
sentimentului.

Uneori, pasiunea este evidenta (§i eu, cu pdnzele sufletului/
umflate de dor,/ te caut pretutindeni ... - Vdrsta de aur a dragostei -
§i viafa mea se ilumineaza,/ sub ochiul tdu verde la amiazdj
cenusiu ca pamdntul la amurg./ Oho, alerg si salt si curg. - Viafa
mea se ilumineaza - )\ alteori se purifica in cuvant, prin funcjia
metamorfica a metaforei, dar §i a cuvantului simplu, in^eles ca
structura a realita^ii intr-o alta realitate abstracts, unde poate
descompune §i recompune, unde poate §terge §i poate revigora
aceasta realitate:

Parul tdu e mai decolor at de soare/ regina mea de negru si
de sare. (Viafa mea se ilumineaza); Cele mai tainice/ si mai
adevarate cuvinte de dragoste/ fi le spun, inainte de-a te zdri.
(Amfion, constructorul); Doar chipul tdu prelung, iubito,/ lasa-l asa
cum este, razimat/ intre doua batai ale inimii mele,/ ca intre Tigru/
si Eufrat. (Sunt un om viu); Totul trebuia sa se transforme in aur,/
absolut totul:/ cuvintele tale, privirile tale, aerul/prin care pluteam,

4 Daniel Dimitriu, Nichita Stanescu. Geneza poemului, Ed. Universita^ii „Alexandru loan
Cuza", Ia§i, 1997, p. 10.

23

sau treceam de-a-notul. (Cu o usoard nostalgie); Linistea te-nsofea
pretutindeni, caosuitd... (La-nceputul serilor).

In Cdntec fdrd rdspuns , putem urmari sensul de recuperare a
iubirii:

De ce te-oifi iubind, femeie visdtoare,

De ce te-oifi iubind, femeie gingasd

De ce te-oifi iubind, ochi melancolic,

De ce te-oifi iubind, ord de neuitat,

De ce te-oifi iubind atdta, iubire,

vdrtej de-anotimpuri colordnd un cer

(totdeauna altul, totdeauna aproape)

ca ofrunzd cdzdnd.

Ca o rasuflare aburitd de ger.

Parca sentimentul se asexueaza, parca i§i cauta identitatea in
sine §i nu in sexualitate, femeia sau iubirea se abstractizeaza din ce
in ce mai mult, chiar §i acolo unde pasiunea pare ca irumpe cu o
for^a irezistibila.

Nichita lasa in mod terapeutic sentimentele navalnice sa iasa
la suprafa^a, dar converge sensul lor, indoindu-le ca pe tendoanele
luminii (Cdntec), controland acest univers in expansiune (Sunt un
om viu), care este el insu§i, §i cautand ideea care se na§te din
stapanirea, din sublimarea dansului rotund al stdrilor de spirit

24

(Cdntec), cautand, in acela§i timp, iubirea sau sentimentul, dulce
flaut - adica eel care face sa se nasca poezia - si frate geamdn cu
iubirea.

Barbianismul expresiei (in versurile din urma) nu este decat
evidenjierea unei alte etape poetice pe care a depa§it-o, din tradijia
lirica romaneasca.

Nichita pare atras de miturile antice, de orfismul iubirii §i
chiar de androginismul platonic (De ce te-oi fi iubind, femeie
gingasd/ cafirul de iarbd ce taie in doua/ luna vdraticd, azvdrlind-
o in ape,/ despdrfitd de ea insdsi/ ca doi indrdgostifi, dupd
imbrdfisare? ... - e u§or de intrevazut aici mitul platonic al
androginului), dar multe din metaforele lui Nichita sunt acum
programatice, sunt o materializare - chiar §i titlurile volumelor - a
unor idei vechi §i care nu i§i gasesc inca ve§mant de cuvinte
potrivit, dar se vor contopi cu timpul in poezie, adica pasiunile i§i
vor topi substan^a in materia rece a cuvantului §i totu§i
incandescenta in idealismul ei.

Acum se face cu u§urinja disocierea intre idee §i sentiment,
intre cuvdnt §i confinutul cuvantului, dar ceea ce trebuie, este ca
poezia sa devina unitara in sine §i nu divizata in termeni §i
concepte, sa fie egala cu sine §i sa se exprime fara a apela la nimic
exterior ei.

Atunci ea ajunge la o concentrare maxima, la o comprimare
de idei §i sentimente indivizibile prin solidaritatea lor interioara,
care ii dau garanjia realita^ii §i a valorii.

Tot din acest volum, Nichita afi§eaza semnele nelini§tii
existence, motivate in unele lucruri, care il vor urmari, in mod

25

obsesiv, totdeauna, devenind uneori simboluri: desparjirea de
copilarie, intalnirea cu lucrurile, cu realitatea, dezvoltarea acestei
realitaji in con§tihn;a sa:

O, si nopfile nu ma uitam niciodatd

la cer,

de teama ca m-as putea prabusi

spre el,

infrigurat si singur,

lasdnd in urma mea lucrurile,

cape niste dinfi de lapte,

smul§i dureros cu sfoara sub fire

a vremii aceleia,

cand totul se incepea cu moartea...

(Epilog la lumea veche)

Con§tiinJa de sine este foarte puternica: Eram copil si
sufletul/ incepuse sd-mi impunga in coaste, in tdmple,/ nemaiavdnd
loc.

De aici §i pana la: Fiece cuvdnt care-l spun e un trup
straveziu/ de barbat, de femeie,/ e-un sir unduit taind in doud/
gheafa unui desert ce scdnteie (Spre Andromeda) nu e un drum a§a
de lung pe cat pare, de§i e un drum lung de framantari multiple
pentru poet.

Am putea vorbi la nesfar§it despre Nichita, despre orice
poezie sau despre orice volum de versuri al lui, pentru ca el este
mereu un sentiment nou §i o idee noua.

26

Vorbesc despre poezie (despre Nichita, dar §i despre poezie
in general) ca despre o experienja mirifica §i traumatizanta,
totodata. De aceea, s-ar putea ca uneori sa para, ca ideile se
ciocnesc intre ele, dar eu am totdeauna in vedere ambele fajete ale
problemei.

La Nichita, nu revii mereu la acela§i sentiment, recitind o
poezie, ci el vrea ca poezia sa semene cu un izvor, mereu nascator.
De aceea nu te plictisesti niciodata, pentru ca nu poji sa spui
niciodata cu certitudine, ca ai surprins definitiv un sentiment sau o
idee.

Ele se nasc intre ele §i se schimba de la o lectura la alta. De
aceea nu-1 poate epuiza critica literara. Nichita a facut poezia sa
ermetica nu numai lingvistic, ci ermetismul de limbaj protejeaza
figurile poeziei, care se schimba perpetuu, geometric.

Rogvaiv-ul sentimental al lui Nichita naste mereu noi §i noi
culori, intr-o gama de sentimente care poate deveni proprie oricui,
se poate personaliza in oricine.

De aceea, poezia lui Nichita e o lectura care nu se termina §i
nu se epuizeaza §i, mai ales, este cu atat mai abstracts cu cat se vrea
mai umana.

In Dreptul la timp, Nichita Stanescu incepe sa fie cu totul
personal, un poet care se define§te prin el insu§i. Cauta cuvdntul ce
exprimd adevarul, §i chiar adevarul poeziei.

Cauta realitatea sufletului care este proprie poeziei, §i nu
poezia, ca realitate lingvistica. Poezia este o calitate a sufletului, o
stare a lui, o stare creatoare. Ea intuieste o adancime, o profunzime

27

a lucrurilor §i o incarca de frumuseje, care nu este proprie poeziei,
ci este proprie lucrurilor, starii de fapt.

Pentru ca poezia nu exista, ci omul are poezia in sine.

Poezia pura, daca se poate demonstra cumva ca ea exista cu
adevarat, ii este straina lui Nichita. El nu are nimic de-a face cu
purismul lingvistic sau stilistic, sau cu abstractionismul de dragul
lucrurilor abstracte.

La Nichita, vorbirea abstracts este necesara pentru ca nu se
gase§te un alt mod de exprimare a sublimului. Metafora lui e
abstracts pentru ca exprima o tensiune maxima, la granija
cuvintelor, o realitate care i§i impropriaza atat de mult limbajul,
incat devine o limba straina chiar §i pentru vorbitorii limbii romane.

Deja, metafora nu mai exista. Propriu-zis, poezia lui Nichita
te obliga sa intri intr-un alt univers, paralel, care, paradoxal, nu e
nici simbolic, nici abstract, nici ermetic, ci \\i este foarte propriu.

Noi toji putem avea intui^ia sublimului, putem avea impresia
ca ne putem inal^a, ca exista un pise al sufletului nostru. Nichita
vrea sa ne of ere chiar ofotografie a acestor inal^imi. E o dovada ca
sufletul traie§te in doua realita^i, una perceputa §i alta nein^eleasa
pana la capat, §i ca el este infinit explorabil.

Poetul metamorfozeaza realitatea, dar aceasta metamorfoza
este, in primul rand, o re-dimensionare interioara de mult
acceptata, o metamorfoza a spiritului cu mult inainte de a fi o
reconversie a realita^ii.

Ceea ce e nou in poezie, e vechi in suflet. Ceea ce pare
absurd §i cu totul nou in cuvinte, e prea bine cunoscut in minte,

28

conceptual §i ideatic, altfel nu §i-ar gasi matca lingvistica in care sa
curga atat de natural.

Dar noutatea acestui al treilea volum - noutatea esenjiala - e
ca Nichita incepe sa construiasca dimensiunea epopeica abstracts a
poeziei romane.

Poezia Dreptul la timp, e prima incercare a lui Nichita prin
care i§i mitologizeaza propria-§i viaja. Adevarat sau nu, el este
nascut intr-un timp al norilor lungi a caror goana mdna din urmd
secundele, deoarece:

Era-n cutremuratul Februarie,

cdnd ofemeie na§tea in lume,

fiul ei primindu-§i dreptul la timp.

Na§terea sa devine o viziune hiperbolica a poetului, fiindca
femeia care naste are un statut arhetipal. Sunt prezentate fazele
iesjrii la existenja, ca o bdtaie a inimii din inimd, pentru a se
ajunge la concluzia, ca el se-nalfa din caldura trupului ei/ spre
norii-ncremenifi.

Ca orice na§tere mitica §i nasterea poetului este unica §i
irepetabila. El este o faptura de carne dar, in acela§i timp, un rau
sau este aidoma ruperii cuvintelor de gura.

Venirea sa pe lume este fabuloasa, pentru ca toate acestea le
simfi de neschimbat, insa, §i pentru faptul ca femeia care na§te i§i
vede fiul cum i§i arunca umbra peste anotimpuri.

Prezentarea anotimpurilor care urmeaza na§terii lui incepe sa
se combine, deoarece femeia se bucura pentru fiul ei.

29

Apare poetul §i aparenja se distruge, pentru ca el era §i
pentru ca el era, intreg,/ si isiprimea dreptul la timp/ firesc.

Daca nu ar mai fi repetat acest mulaj al nativita^ii §i mai
tarziu, poemul de fa^a ar ramane o incercare oarecare, insa el
inijiaza o explorare a nasterii cat §i a aparijiei fulminante, ce va
conferi mare dinamism poeticii sale.

Convertind banalul in act creator, Nichita isi formeaza pas
cu pas o mitologie proprie, dintr-o valorificare a celor mai
cunoscute ipostaze literare ale istoriei.

Poemele Basorelief cu soldafi, Enghidu, §i apoi Quadriga din
acest volum, sunt o mostra a remanierii subiectelor decisive ale
literaturii.

In primul poem - Basorelief cu soldafi - se transmuta un
deta§ament de solda^i tineri, impuscafi in frunte, in spajiul unei
vitrine mondene, pentru a transforma diatriba pro-eroism a poeziei
contemporane intr-o lecjie de mima.

In loc sa ramana in baraca,/ mirosind a obiele, a figari
strivite, a fereastra inchisa, soldajii impuscafi pe neasteptate in
frunte/ sau intre omoplafi devin obiecte statice (dafi cu ceara ca sa
luceasca).

Ei nu mai au rolul de a-i insufle^i pe ceilalji, ci sunt niste
obiecte bizare, mumificate, pe care le poate valorifica un muzeu,
dar §i un designer publicitar.

Cu alte cuvinte, eroii, ca sa poata fi „vanduji", trebuie expu§i
cu precaujie §i sco§i din cadrul lor natural, pentru a deveni o
„marfa" vandabila pentru orice privitor.

30

Ei raman in urma. Generajia care ii prive§te in vitrina, i-a
ajuns din urma, caci soldafii cei tineri s-au asezat in vitrina/ si se
imitape ei insist intruna,/ ca si cum arfi vii.

Solda^ii nu au niciun cadru propriu, de aceea, neavand nicio
aderen^a la vreo epoca, ei pot fi plasaji oriunde, aidoma situa^iilor
carora nimeni nu le da crezare.

Cei care le constata prezenja, ii gasesc ca existand intr-un loc,
insa, exercijiul memoriei nu-i afla raporta^i la o situate sigura,
asemenea jocurilor electronice. Moartea lor devine o realitate ce
poate fi pusa la indoiala, pentru ca, in muzeu sau in vitrina, ei sunt
periaji §i lustraiji periodic.

Se observa, din ce in ce mai evident, ironia diplomatica, prin
care Nichita a reu§it, sa biciuie poetic abera^iile ideologice ale
epocii. Punand in fa^a trecutul cu pretinsa „inchinare la trecut" , el a
transcens orice aproximare istorica, pentru a elibera poezia de litera
anosta a istoriei.

In poema Enghidu, absenja istoricitajii este mult mai evidenta
deoarece, din marele poem sumerian Ghilgames, poetul nu foloseste
decat un vers §i pe acesta doar ca motto.

A murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei,
troneaza numai in vestibulul poemului, pentru ca poema ca atare
este ofilosofie a existenfei §i nu o narafiune istorica.

Normalul, privit ca lucru cotidian, ii pare lui Nichita
„absurd", dupa cum §i mainile, intr-o stare de bucurie, ii par
absurde.

31

Modul in care prive§te realitatea, ii dovede§te ca este mult
mai aproape decat privirea insa§i a altora, in raportarea lui la el
insu§i.

Faptul ca exista, dovede§te ca e altceva decat nimic, dar
pentru a se exprima pentru al^ii considera, ca trebuie sa se faca
departare, ca sa incapa in ochiul interior al altora.

Existen^a i se pare o scurta trecere, dar tu§ata de o durere
interna. Universul il depa§este ca spa^iu §i dimensiuni, deoarece, pe
plan mental, el tinde spre niciodata atinsele de mine lumini.

Parafrazand ideea tragica a „florii albastre", Nichita
transforma tot ce exista, intr-o suavd durere albastrd, prin
parafraza, nefacand de fapt, decat o recenzie personala a motivului
poetic eminescian.

Daca motivul romantic al mor^ii era marginit la o localizare
dorita §i voita, la Nichita, existen^a intreaga devine propria sa fire,
dar §i propriul lui mormant:

§i daca ma dorpe mine insumi, cu rduri,

cupietre, cu o dungd de mare,

atdt cat sd-mifie toate un pat,

totdeauna neincapator gdndului meu

in ve§nica cre§tere, o, n-am sa stiu ca si tu

te doripe tine asemenea, si nu eu sunt acela

cu care vorbesc!

32

Cand filosofarea existen^ei personale atinge o dimensiune
acuta interna, alaturi de poet apare un posibil „tu", caraia sa i se
para la fel de absurd totul, ca §i lui.

Durerea devine o „inaljime", insa absurdul situajiei, aparentul
absurd, releva o bucurie logosifica, a cuvantului dintre doua euri,
care consta in trecerea cuvintelor, de pe o gura pe alta ca un rdu
nevdzut.

Cuvintele, ele nu existd, dar exista bucuria de un altul, pe
care sa-1 intrebi, mai intai in gluma, mai apoi in serios: O, prietene,
cum este albastrul tdu?

Pe marginea morjii abia sugerate, apare ideea timpului
ireversibil, care face din om sau din amintirea lui myoc de treceri.

De§i totul se intampla prea repede, pe primul loc e timpul, el
singur peste tot, pentru ca sa urmez eu insumi, iar mai apoi, dupd
aceea, acel timp care nu-mi mai apar^ine.

Timpul insa nu distruge persoana. Poetul marturiseste ca el
nu va mai fi, dar nici altul nu va mai fi asemenea lui, identic cu el,
cdci un lucru asemenea altuia nu exista.

NefihnX ca o potenja filosofica, imaginativa, pretutindenea
calatoreste, fiindca e aidoma unei amintiri niciodata intamplate sau
a unui intreg §ir de imagini, care se uita prea curand.

Insistand pe incifrarea lui in existenja pentru totdeauna,
poetul se vede respirandu-§i timpul efemeritajii sale, in contrasens
cu nelimitarea ve§nica, fapt pentru care declara: Eu mor cufiecare
lucru pe care-l ating.

Prezenja morjii este alimentata mereu de existenja lucrurilor
din jur, iar trecerea prin timp il face sa priveasca fiecare lucru ca §i

33

cum ar privi moartea. Con§tiiiu;a moitii incepe sa devina constanta
poetica la Nichita, ca de altfel la to^i marii poeji, constanta prin care
incepe sa se delimiteze, de timpul in care face dansuri §i cdniece,
adica de timpul in care sejoacd in cuvinte.

Numai moartea il obliga sa fie sincer cu el insu§i. Numai ea il
face serios din punct de vedere artistic, deoarece poezia u§oara §i
entuziasta „imputineaza" - de§i face din ea coroane de mirt - pe
cand poezia existenjei il obliga sa nu uite gandul §i prezen^a moitii.

Sfar§itul poemului e o punere fa^a in faja a mitului pesterii lui
Platon, cu prezenja dialogica contemporana. Poetul i§i invita
prietenul - pe eel mai necunoscut om „al sau" - sa iasa din cort, din
starea de tacere existenjiala, pentru a stafafa infafa, privindu-ne, ca
§i cand, existenja s-ar margini la privitul fejei celuilalt.

Reciprocitatea este vazuta ca o comuniune dialogica interna,
fiindca se considera nenecesare intrebarile, acele intrebari asemenea
pietrelor, de undeva sidrniie, spre aliundeva.

Filosofia poemului prezinta moartea unui presupus prieten,
care poate fi oricine, §i pentru care trebuie sa te pregatesti
aperceptiv. Nichita iese in fa^a unui alt eu, insa pe premisa
nerelajionarii lor, motiv pentru care inidlnirea cu un altul este o
desparfire in fapt, §i nu un moment de in^elegere reciprocal

In Quadriga insa - dedicata lui Mihai Eminescu - modul
epopeic in care se descrie poetul este insinuat de construcjia
alegorica a poemului.

Vehiculul miraculos §i oarecum imperial §uiera...pe cdmpia
secundelor mele; acest enunj fiind singurul care destainuie alegoria.

34

Celelalte fraze sunt impreunari mai mult sau mai pu^in
fantastice §i iluzorii, deoarece cad sau devasteazd atmosfera intima
a poetului.

Modul in care Nichita va sucomba sensul real al poemelor,
pentru a-1 incifra pentru lecturare, este evident in acest poem, motiv
pentru care 1-am §i ales.

„ConcurenJa" poetica, impreunata cu admirajia pentru
Eminescu - ca in acest exemplu - il face pe Nichita sa apeleze la
ilizibilitate ontica in poemele sale. Un artificiu literar, care vrea sa
demonstreze o actualizare vadita a poeziei, in comparajie cu autorul
caruia i se dedica poezia.

In afara acestei afirmari mitologice, apar insa §i alte direcjii
ale poeticii nichitiene §i anume mediatizarea recuzitei poetice
personale, reinterpretarea motivelor folclorice, cat §i a unei filosofii
tot mai mult implicate in realitaji concrete.

In Ars poetica §i in Geneza poemului, se divulga drumul
poeziei pana la cititor. Cuvintele poeziei sunt invajate sa iubeascd,
pana intr-acolo, incat silabele lor incepeau sa batd, deoarece
cuvintele erau inva^ate sa priveasca lumea.

Incercarea de a invaja abc-ul limbii sa fie uman, consta, din
partea poetului, in faptul de a transforma cuvintele in automobile de
curse sau trenuri electrice, care, inevitabil, circuld peste mine.

Poemul apare in dubla ipostaza de a rdde si pldnge in acelasi
timp, caci el are un profil dual §i mimetic deopotriva. Poemul se
lasd privit pana cdnd el insusi devine privire, ca o introspec^ie sau
ca o imagine ce-§i vinde tainele celui care o scrie.

35

El este transparent in aparenja, caci este addncit in
strafunduri miraculoase,/ prin care frumoase cuvinte,/ ca niste pesti
de platina,/ dau elegant din coada.

De la forma nescrisa, bogata §i exuberanta, poemul devine o
execute la ordin, in care, comic, dar adevarat, rigida mdna asculta
de rigidul suflet.

Versifica^ia populara e un motiv de a deveni poezie culta,
cand totul ar vrea sa fie interpretat geometric §i facandu-se
abstracjie de fondul neaos. al literaturii populare.

In Cdntec, spre exemplu, in loc de o prezentare prozaica a
evenimentelor, apar plasticizari nea§teptate: O, voi ficfiuni,/ dulce
lemn de tei sau Tristefea mea aude nenascufii cdini/ pe nenascufii
oameni cum ii latra.

Iubirea, mai inainte de a fi linie sau Ja§nire de lumina, este o
fantasma sublimata la maximum: Tu plutesti ca un vis de noapte/
deasupra sufletului meu (Poem), dar este §i o maieutica speciala,
caci: ma rog de tine,/ naste-md (Catre Galateea), dar §i o con§tihn;a
a faptului de a muri, caci: Numai viafa mea va muri pentru mine-
ntr-adevar,/ cdndva.

Abstractizarea luminii, ca in trilogia Indoirea luminii, este o
efuziune sentimentala conceptualizata, care inlocuie§te iubita cu o
fiin^a spiritualizata prometeic, incat totul devenea departe/ ca inima
inainte de moarte.

Ame^eala iubirii titanice intra in addncul pamdntului... (care)
e plin de morfi, pentru a vedea, deodata, cum amintirile intra in
amintiri §i cum lentila neagra a viselor de noapte nu lasa loc
intrebarilor.

36

Lumina devine un arc, care il arunca, il azvarle in sus; dupa
care el cade apoi „in jos": Am cdzut in propria mea inima/
asemenea nisipului in clepsidrd.

Modul de a te edifica despre viaja prin faptul trairii vie^ii, il
face pe poet sa fie sentenjios, ca in formula: Speranja era mai
deasa decdt lumina dar §i ilustrativ, caci: Te iubesc, strigam,
prezent al viefii mele,/ ' §i sirigatul/mi se desfacea in comete.

Aceasta etapa poetica se concretizeaza astfel, printr-o intuire
a discursului poetic pe care o vom analiza in continuare.

37

CELE 11 ELEGII SAU O VORBIRE DESPRE
METAMORFOZA EXISTENTEI

Mitologizarea propriei vieji, de care am inceput sa vorbesc
in capitolul precedent, continua in volumul 1 1 Elegit, ba chiar mai
mult, poetul incearca sa-§i atribuie o dimensiune sacra poeziei sale,
cele 11 Elegit fiind numite §i Cina cea de taind, din care lipse§te
Iuda sau a 12-a Elegie, identificata astfel de Nichita, intr-un
interviu, cu Omul-fantd.

Aceasta implicare for^ata a unor lucruri sfinte, a unor
elemente ale cultului cre§tin, pe care le reduce la simboluri ale
propriei vie^i §i ale propriului destin eroico-literar, este menita sa-i
mareasca aura poeziei sale - de§i pretinde ca Nu-l veste§te nici o
aura, nu-l/ urmeazd nici o coadd de cometd - dar este §i o incercare
titanica de a-§i asuma in opera tot universul, de a nu lasa necuprins
in inima sa, a poeziei sale, pe nimeni, iar Dumnezeu este cea mai
grea incercare, ca Cel ce este necuprins §i Care nu Se lasa cuprins
de luciferismul uman.

Aceasta pentru ca poezia este o declarable de dragoste §i ea
trebuie sa iubeasca tot universul, de la nendscufii cdini pana la
nendscufii oameni §i pana la Dumnezeu, pentru ca inima trebuie sa
iubeasca astfel.

Poezia este expresia unui eros in expansiune, o stare de
dragoste permanenta - pe care Nichita o numea starea poeziei -
este starea de a fi indragostit tot timpul de oricine §i de orice - ca in

38

poezia lui Hafiz - iar Nichita a declarat la o conferinja, ca se poate
semna „cel nebun dupa poezie" (asemenea unui pictor japonez, care
semna „cel nebun dupa desen" ).

Poetul vrea astfel sa i§i asume iubirea intregului univers §i sa
se asemene cu Demiurgos, pentru ca a iubi inseamna a crea. Dar,
din partea lui, aceasta asumare are un grad sporit de egoism §i de
luciferism, care il impiedica sa-§i atinga telul.

Toate Elegiile - iara§i avem o raportare, la Elegiile duineze
ale lui Rilke, pentru ca Nichita cauta sa atinga in treacat §i poezia
care il obseda, ca un hotar de netrecut in literatura §i pe care el vroia
sa-1 depa§easca - au cate o dedicate (sau o men^iune), care are
partial legatura cu poema propriu-zisa, dar care este un „touche"
gra^ios §i orgolios la adresa unor personality (Parvan, Hegel) sau
idei §i obsesii ale umanitajii, din care ea §i-a facut idolii propriei
gandiri speculative.

Prima Elegie este Inchinata lui Dedal, intemeietorul
vestitului neam de arti§ti, al dedalizilor. Dedicajia aceasta are
legatura numai cu sfar§itul poemului, din care aflam, ca poetul are
un fel de aripi aparte:

§irul de barbafi imi populeazd
un umdr. §irul defemei

alt umdr.
§i nici n-au loc. Ei sunt
penele care nu se vad.

Bat din aripi si dorm -

39

aici,

inlauntrul desdvdrsit, care incepe cu sine

si se sfdrseste cu sine,

nevestit de nici o aura,

neurmat de nici o coadd

de cometd.

Un concept de sfera inaripata, care incepe cu sine si se
sfdrseste cu sine, care este inlauntrul desdvdrsit, care nu se vede §i
nici nu are istorie (adica biografie, dar §i timp), nici dimensiuni §i
nici mdcar prezent, un univers atat de sferic §i de egal cu sine meat
totul este inversul totului, care nu §tie sa spuna Nu §i Da, pentru ca
nu se vrea implicat in concret §i in efemer, iata o definite a poetului
-Aici dorm eu, inconjurat de el -filosoficd numai prin formule §i
abstractd prin false imagini matematice.

Dar, prin ele, Nichita incearca sa sugereze ca poetul este o
prezen^a impenetrabila in sine §i proteica pentru cei din jur sau ca el
nu este ce este, ci este ce vrea sa fie, ce face din sine. El este un
inventator epopeic al punctului.

Nichita se define§te pe sine ca fiind un punct, un punct in
univers, dar §i un punct de reper. Un punct neinsemnat, dar §i un
punct impenetrabil in taina interiorita^ii sale, un microcosm intr-un
punct (El este inlauntrul desdvdrsit,/ interiorul punctului, mai
inghesuit/ in sine decdt insusi punctul).

Aici trebuie sa ne gandim §i la demiurgicul punct eminescian
din Scrisoarea I.

40

Poetul i§i inventeaza o na§tere mitica, a sa §i a poeziei sale, a
universului poetic. Na§terea sa se confimda cu na§terea poeziei, de
aceea este mitizata, cosmicizata.

Aripile sale sunt insasj na§terea sa, care presupune §i
asuma §i na§terile succesive de barbaji §i de femei de pana la el.
Na§terea sa poetica ii da dreptul sa se reclame urma§ul dedalizilor,
al lui Dedal, inventatorul de dincolo de timp al aripilor.

Interesant este ca nu Icar este eel reclamat ca inainta§, ci
Dedal, pentru ca zborul sa ramana unul niciodata intamplat,
permanent gandit, un zbor interior.

Poetul se vrea metamorfozat sau metamorfozabil, este un fel
de „supraom" care se poate transforma ca un Fat-Frumos, dintr-o
„esenja poetica" indefinibila (mai inghesuit in sine decdt insusi
punctul) in orice obiect sau subiect al indragostirii sale.

Inefabilul i§i schimba astfel realitatea cu concretul,
transmn;andu-§i unul altuia insu§irile, precum va descrie in A cincea
Elegie §i in A saptea Elegie.

Defini^ia poetului ca esenja poetica vrea sa sugereze
ascensiunea catre un purism ideal al poeziei mai agresiv decat eel
estetic. „Poezia pura" a promovat purismul numai la nivelul
limbajului, al cuvantului, nu §i la nivelul fiin^ei poetului care se
confimda cu fiinja poeziei sale.

Acest purism se intemeiaza pe o filozofie existen^ialista care
i§i afla greutatea in viziunea poetului, surprinsa abstract in sentin^e
§i formule.

41

Esteticul este influenjat de dimensiunea filosofica a eticului.
„Arta este o culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este
surasul puritajii", spunea Nichita 5 .

De fapt, punctul, aripile, sfera, geometria cosmica §i figurile
abstracte, imi amintesc de pictura lui Kandinski sau George Braque.
Abstractionism^ lui are insa legatura §i cu puritatea fiinjei, care o
face imponderabila, ca in tablourile lui Chagall.

In acela§i timp, Elegia intdia incepe §i se termina - sferic -
cu o imagine a poetului care nu e vestit de nici o aura §i nu e urmat
de nici o coada de cometa, intr-o incercare de dezangajare a celui
care nu este niciodata eu, ci numai el §i sine.

Poetul incearca a se dezumaniza complet, pana la a refuza
aura de sfant §i coada de cometa a stelei cazatoare, a demonului
sau a celui demonizat, adica tocmai alternativele biografiei umane.

El cauta sa scape de aceste responsabilitaji. Se reduce, de
aceea, geometric, la un punct §i la un simbol esenjializat al
universului, cautand sa evadeze, printr-un eros panteist, nelini§tii
sale.

El i§i asuma firea poetica, ca pe un dat, ca pe un destin
implacabil (la Nu si la Da arefoile rupte). De aici - de§i nu numai
de aici - vine tot tragismul, tot zbuciumul interior, fara ie§ire.

Este poezia in stare sa-1 inveie sa moard pe poet reddndu-l
siesi ? L-am parafrazat aici pe Eminescu, caci el a pus intrebarile
esenjiale, care 1-au obsedat §i pe Nichita. Vom vedea in continuare
de ce.

~ Antimetafizica, Nichita Stanescu inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu, Edi^ia a Il-a, Ed. Allfa,
Bucure§ti, 1998, p. 302.

42

Elegia a doua, getica, dedicata lui Vasile Pdrvan, continua
periplul prin „miturile" umanita^ii. „Subiectul" ei ar putea fi
instrainarea de sine, despersonalizarea prin - paradoxal -
glorificarea §i idolatrizarea a ceea ce iube§ti §i admiri.

„Zeii" din aceasta poem sunt ni§te goluri, ni§te goluri ale
sufletului, sunt locuri care sim^i ca nu-Ji mai apar^in, ca nu mai au
nicio legatura cu tine, dar ca au avut odinioara §i de aceea le resinni
dureros.

Sunt topoi moiti din biografia personala - care include §i
„biografia" na^ionala, la Nichita - lucruri pe care le-am pierdut -
daca le-am pierdut - din intimitatea noastra, dar pe care le-am
„impietrit" ca sa le putem admira, ca sa ne putem lauda cu ele,
pentru ca nu mai simjim interior nimic aparte vizavi de ele.

Am facut zei din sentimente, din sentimentul patriotic, din
sentimentul national, din sentimentul de iubire, din sentimentul
artistic, al frumosului, numai atunci cand nu le-am mai sim^it
proprii, cand nu le-am mai putut injelege, sinni §i explica:

Aigrijd, luptatorule, nu-fipierde

ochiul,
pentru ca vor aduce §i-fi vor a§eza

in orb itd un zeu

§i el va sta acolo, impietrit, iar noi

ne vom mi§ca sufletele sldvindu-l...

§i chiar p tu ifi vei urni sufletul

sldvindu-l cape strdini.

43

Tactica lui Nichita este insa aceea de a „aduce vorba" pana la
aceasta finalitate, pornind de departe. Primele versuri nu lasa sa se
intrevada niciun mesaj. Ele seamana, mai degraba, cu o pictura
cubista sau cu un colaj suprarealist:

Infiecare scorbura era asezat un zeu.

Daca se crdpa o piatrd, repede era adus
si pus acolo un zeu.

Era de ajuns sa se rupa un pod,
ca sa se aseze in locul gol un zeu, etc.

Nichita incearca sa para astfel dezinvolt, nu vrea sa-§i asume
gravitatea rostirii, meat sa para totul o joaca de-a cuvintele cand, de
fapt, pe el il consuma toate acestea, pentru el sunt o durere
permanenta, care explodeazain poezie.

Poetul nu este un idealist. El §tie ca durerile omene§ti nu sunt
frumoase, dar poate sa le „recicleze", ca pe o sticla veche din care
faci cristal.

Cuvintele acopera realitaji, limbajul sau e poezesc, pentru ca
e o limba proprie, o vorbire cu sine, un dialog cu propria realitate
sau injelegere, mai inainte de a ni se transmite noua. Poezia lui este
§i o realitate a noastra, pentru ca suferim pentru aceleasj lucruri §i
injelegem, tocmai pentru ca exprima adevarul sau, cu o mare
putere, facandu-ne sa-1 privim pe al nostra.

44

Realitatea §i adevarul lui ne zguduie.

Poetul este eel care gase§te resurse in sine pentru a ne arata
infinita sensibilitate a sufletului.

Zeul este eel care apdrd tot ceea ce se desparte de sine,
fiindca acest zeu este un „Dumnezeu (care) a murit" nitzschean, un
idol impersonal, care poate fi orice: lemn, piatra, asfalt sau chiar un
organ uman, chiar ochiul prin care, daca vederea prive§te idolatru -
vederea interioara, adica, ochiul din launtru - va slavi un lucru
impietrit §i strain. Chiar daca acesta ar fi al lui, atat de propriu,
incat sa-i fie ochi, el nu-i mai aparjine. E o vedere, o injelegere, o
slavire straina.

Aici mitologia se intalne§te cu istoria, eroul sau luptatorul e
real, zeul care devine e mit. Mitul nu mai e autentic §i de aceea nu
ne mai este propriu, e o minciuna frumoasa. Ne putem inchina la ea,
dar nu ne incalze§te cu nimic. Mai mult ne doare „ochiul de piatra"
al acestei Meduze, care este „istorificarea" sentimentelor noastre,
adica moartea lor.

Faptul ca Elegia se nume§te getica §i este dedicata lui Vasile
Pdrvan, ne duce cu gandul la istorie, dar poetul avertizeaza tocmai
impotriva glorificarii excesive a unui trecut, pe care riscam sa nu-1
mai sinnim ca al nostru sau sa nu-1 mai simjim deloc, daca nu il
traim ca pe un prezent, a§a cum ne identificam copilaria cu fiin^a
personala.

Tending lui Nichita este de a personaliza, de a face dintr-o
istorie najionala o problema personala sau dintr-o durere sau un
sentiment general, o durere proprie, de§i ramane proiectata tot in
universal.

45

Abstractul e personalizat la Nichita, prin unicitatea lui §i
„cand i^i reprezinji - §i mai ales cand ni reprezinji antropomorfic -
abstrac^iunile, se intampla sa intri, chiar fara s-o vrei, intr-un Jinut
prielnic viziunilor" 6 .

Personalizarea aceasta le diminueaza aura. Insa poetul vrea
tocmai sa le transforme chipul impersonal intr-o imagine autentica,
care sa aiba impact.

Poetul sensibilizeaza universul pentru om, il mic§oreaza in
poezia sa, dar il face accesibil, experiabil. Ceea ce pare interzis,
inaccesibil, e adus aproape de vederea celui care crede ca numai
pietrele sunt bune de venerat, numai ce este mort, „sacralizat"
format, acceptat deja §i cuantificat.

Ii plac miturile numai celui ce nu crede, ca poate trai o mare
poveste, o mare experienja, celui ce nu face loc in inima sa la toata
iubirea.

Un sentiment poate sa fie un mit. Romeo §i Julieta poate sa
fie un mit. Dar cine crede ca nu se poate trece peste, e un om care
nu §i-a invins frica §i care a mitizat literatura, pentru ca nu vrea sa
injeleaga §i sa traiasca adevarul viejii sale, infinit mai bogat decat
orice opera §i capodopera.

Nichita Stanescu nu privea literatura ca pe un idol. Cel mult
idealiza ipostaza poetului. Dar era con§tient de limitele literaturii §i
ale artei.

El mitizeaza, dar si demitizeaza in acela§i timp. Demitizeaza
ceva consacrat §i idealizeaza ceea ce crede ca e demn de innobilat,

6 Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Ed. Cartea Romaneasca, Bucurejti, 1978, p. 69.

46

sublimeaza §i restaureaza ipostazele fiin^ei umane, cele crezute
perimate sau niciodata exploatate.

Cea de-a treia Elegie, structurata din cinci episoade lirice,
propune o constatare a timpului concomitent cu o constatare a
contemplarii.

Aflandu-ne in criza de timp, poetul ne vede amesteca^i cu
toate lucrurile existente, pdna la sdnge, ca §i cand toata tristejea, ar
sta in centra. Timpul e vazut ca o oglindire a lucrurilor, ca un
posibil mod de a fi identificaji de toate lucrurile.

In comparajie cu timpul, contemplarea produce un vid, in
care privirea devine goald, aidoma/ unei fevi de plumb prin care/
numai albastrul calatore§te. Senzajia de de§ertare a conjinutului
privirii, provoaca o imagine a non-sensului lumii.

Alternarea contemplarii diafane cu o acuta con§tientizare a
ireversibilitajii timpului, duce la o sinteza in care, gravitajia se
suspenda, intr-o perspective extrasenzoriala, ca am atins/ pe
Altceva, pe Altcineva, pe Altunde,/ care, §tiindu-ma, m-au respins.

Sentimentul dureros al neatingerii absolutului, nascut dintr-o
vedere extatica, recheama amintirea, la o permanenta nn;elegere.
Gandul nu are altceva de facut decat sa fie un magnet al viejii
trecute, a ceea ce, acum se nume§te istorie personala.

Aceasta pierdere se observa §i in Elegia a patra, unde istoria
Evului Mediu, spre exemplu, pierzand aderen^a la timpul nostra, se
retrage numai in sufletul celor care o cerceteaza, ca pe un timp
mumificat.

47

Trecutul se inscrie intr-un circuit absurd, romantic prin
excelenja. Insa, somnul timpului trecut are dinji ce se zaresc in
intuneric, prin care, i§i propune sa nu lase in pace, pe cei din viitor.

Pe fondul unei anamneze negre a inchizi^iei medievale,
Nichita devine o inima condescendenta, fiind martorul atator ruguri
in asteptare §i a unor ample, intunecoase procesiuni/ cu o aura de
durere.

Ca martor ocular ipotetic, el simte, in mod tentacular, ruperea
in doua a luminii, a sunetelor, a mirosurilor. Sciziunea socialului, se
dore§te refacuta in interiorul conjugalitajii, pentru ca observa o
impacare a contrariilor in relajia de imbraji§are §i de iubire a unui
barbat cu o femeie.

Bestialitajii rugurilor aprinse, nebuniei ideologice, care sta in
spatele acestui masacru uman, li se da adevaratul sens al viejii:
unitatea prin iubire. Imbraji§area devine paradigma existenjiala §i
mod de a salva lumea de orice razboi sau ura rasiala. Tu-ul din faja
mea, salveaza existenja mea, prin faptul ca imi acorda §ansa de a-mi
injelege nevoia de refacere-n interior.

Daca, in a patra Elegie, evocarea lirica a apelat la o parte
anume a istoriei, A cincea Elegie este o incercare de a istoriciza a-
realul.

Tentafia realului i§i propune sa aclimatizeze merele, frunzele,
umbrele, pasarile, intr-un cadru de superioritate vizavi de speja
umana. Toate acestea i§i judeca analizorul, acuzandu-1 de o crasa
ignoranja §i expunandu-1 unei perpetue a§teptari.

48

Problema aderenjei la real devine o problema neimportanta,
atata timp cat, superioritatea acordata de om naturii devine
coercitiva, pentru om ca atare.

Poetul i§i sesizeaza universul despre care scrie, ca pe un
camp, unde injelesurile au o incordare primordiala.

Cuvantul „tinde sa infrunte non-sensul §i sa-§i regaseasca
natura inijiala de sunet gol" , in momentul cand, nu se mai poate
percepe realitatea lucrurilor. Jocul exponential al universului oniric,
luat in serios, formeaza un spajiu de profunda complexitate
interioara, caci inse§i starile de spirit se supara pe eel care le
traie§te.

In A §asea Elegie, afazia intelectului ne reda o dimensiune
ce nu e proprie naturii umane: indeterminarea voinjei. Poetul sta
intre doi idoli §i nu stie pe cine sa aleaga §i a§teptarea provoaca o
inlemnire a existenjelor ce se vor a fi alese.

Idolii, bucajile de lemn, scheletele de cai sau doua gropi
situate in apropiere una de alta, apar in cadrul poemului, udate de o
ploaie marunta, ca o „nefireasca" imixtiune.

In timp ce poetul nu §tie ce sa aleaga, ploaia stapane§te
intregul univers descriptibil, aratand imposibilitatea faptului de a nu
dori ceva.

De§i dorinja de mitologizare a propriului eu capata valence
impersonale, poetul este pionul principal al acjiunii. El, chiar §i in
momentul cand nu poate sohniona un fapt existential, deturneaza

7 Constantin Noica, Creafie §i frumos in rostirea romdneasca, Ed. Eminescu, Bucurejti, 1973,
p. 31.

49

sensul in favoare lui, pentru a termina cu propria-§i apologie la
existenja.

Incertitudinea este valorificata §i de cea de A saptea Elegie,
unde poetul traie§te in numele frunzelor, al pietrelor, al merelor §i
al cdrdmizilor, amestecat cu ele §i parafrazand o viaja posibila.

Sensul versurilor se pierde in exprimari derizorii, pentru a se
ajunge, deodata, la o confesiune extrem de personala §i existenjiala:
Niciodatd n-am sd fiu sacru. Mult,/ prea mult am imaginafia/
celorlalte forme concrete.

Ajuns la con§tihn;a neajunsului imaginajiei, poetul i§i da
seama ca aglomera^ia mentala adusa de poezie este o piedica pentru
o via^a sfanta. Sfinjenia apare la Nichita ca o eradicare a concretului
§i a relajiilor cu concretul, pe cand poezia, sufera de ata§area prea
mare la hie et nunc.

Navala sentimentelor interioare il face pe poet sa se
confeseze, prin faptul: §i nici n-am vreme din pricina asta/ sd ma
gdndesc/ la propria mea viafd; constatare foarte adevarata, in plan
axiologic.

Stand in mijlocul entuziasmului impersonal al naturii
imaginate de el insu§i, poetul presupune ca zboara, aidoma
pasarilor. El crede ca are aripi care nu se vad, pentru a rezema ceea
ce se afld, de ceea ce va fi, imprumutandu-§i mai multe maini
fsmtasticQ, pentru a imbrdfisa, amdnunfit, totul.

Tocmai acum observam, ca inserarea sa in natura, are drept
scop o in^elegere a ei din inauntru. Realul transfigurat, cat §i irealul
contemporaneizat i§i ating scopul pentru ca devin prezen^e poetice.

50

Aceste priveli§ti sunt menite faptului de a fi zgariate pdnd la
sdnge, pana la esenja lor logosifica. Prezenja lor presupune prezenja
poetului sau poetul insu§i e menit sa autentifice gradul §i modul
prezen^ei lor.

In Elegia a opta, hiperboreeana, singularitatea poetului se
completeaza cu prezenja Ei, a aceleia care incepe sa provoace
ac^iunea.

De§i poetul postulase ca necesitate vitald pentru poezie
numai prezenta lui insu§i, este nevoit sa constate, ca ea este
promotoarea viejii §i, implicit, §i cea care inspira poezia autentica.

Femeia aprinde o lumina, din care pro vine inspirajia, aidoma
unei carji scrisd in cuneiforme. De§i inspira^ia este o infuzie
ideatica, ea este constatata pana la urma, de poet, ca o forma ce
distruge ingerii innegrifi intre litere.

Iubirea, ca forma de a scrie poezie, devine o forma
comunionala, o imbrati§are. Tinutul Hiperboreei este asimilat unei
regiuni edenice, in care poezia este formata din contraste puternice.
Starea optima a poeziei devine acum extraordinara, caci aici idealul
de zbor s-a-ndeplinit .

Poezia, in momentul culminant al ei, este o rezolvare
existenjiala, caci „orice intrebare adecvata este deja punte inspre

Q

raspuns" iar momentele de maxima plenitudine, sunt intrebari care
i§i raspund.

In Elegia a noua, in Elegia oului, sentimentul na§terii dar, in
acela§i timp, §i al recluziunii, e un factor activ al crea^iei poetice.

Martin Heidegger, Repere pe drumul gdndirii, Ed. Politica, Bucurejti, 1988, p. 282.

51

In spatele sintagmei ou negru - unde se observa lumea cu
aspectele sale negative - poetul se lasa incalzit in asteptarea
zborului creator, pe care il simte locuind in el insusj. Con§tient de
forja cu care se na§te poezia, o prezinta ca pe senzajia de ochi care
isi cauta o orbita, in comparable cu inexistenja ei, ce este declarata
un intuneric mare.

Poetul este posedat de ideea poetica, simjind ca poezia il
cloceste, precum o clo§ca ouale. Zgomotul na§terii ei, a poeziei, e
aidoma unei na§teri extraordinare dar, in acela§i timp, extrem de
comuna.

Cand se na§te poezia, cojile negre ale uratului §i
neimportantului se destrama, moment in care, poetul i§i da seama,
ca frumusejea de a na§te poezie, se inscrie in orizontul mult mai
larg, al frumusetii divine a creajiei.

Pentru ca aceasta clipa mirifica este o stare oarecum rara,
Nichita o nume§te un joe cu pa§i pe furate, in care silaba este
sedusa, pentru a se lasa scrisa pe hartie.

Poezia este, de fapt, o incercare de ie§ire din sine, o nesfar§ita
tindere spre na§tere, insa el negasind adevaratul extaz, proclama in
finalul poemului: Numai din somn/ se poate trezi fiecare, - / din
coaja viefii nici unulj niciodata.

In Omul-Fanta - dedicat lui Hegel - Nichita i§i propune sa
vorbeasca despre omul, care vine din afara lui insusi, despre omul
ce se umple cu imagini diforme, atdrndnd lafoase de marginile
existenfei, adica despre omul care i§i neaga sensul bun al existenjei.

Acesta are tentajia vidului §i a neprieteniei cu nimeni. El face
experienja pe moarte sinucigandu-se, ca istoria sa coaguleze in

52

cuvinte solemne propria-i posteritate. Pe marginea lui, Nichita
filosofeaza asupra creajiei, caci pamdntul lui „ afi "/ i§i trage aerul
din pamdntul/ lui „ a nufi ".

Omul-Fantd, datorita capacitajii lui de a vedea lucrurile, se
pierde in lucruri, se contope§te cu ele. El este impreuna cu tot ce
exista, de un impersonalism aparte, caci Totul e lipit de tot, in a§a
fel incat, nu se mai poate face diferenja intre originea §i non-
originea lui.

Bravarea pe subiecte „insesizabile" devine la Nichita un aer
cotidian, pentru ca incercarea sa de a §oca devine un atribut al viejii
poetice.

In Elegia a zecea accentul cade pe verbul „a fi" la persoana
intai singular. „Sunt" devine leit-motivul intregii dizerta^ii poetice,
pentru ca el se crede bolnav de o boala metafizica.

Indeterminarea bolii na§te o atmosfera speciala, caci poetul
dore§te o elucidare a misteriosului fapt, cramponandu-se de ideea
eminesciana a nebuniei. Nu este exclus ca Nichita sa fi epatat cu
ideea ca este nebun genial, fapt pentru care nebunia lui devine o
suferinja de-ntreg universul.

Orchestrajia lingvistica nichitiana nu-§i poate atinge scopul,
prin multiplele inova^ii, motiv pentru care, frazele percutante, sunt
tot cele extrem de clasice. Acestea reprezinta pilonii de forja ai
construc^iei poetice, iar inven^iile in materie de poezie, numai o
forma de a fi in pas cu moda timpului.

Alaturi de durerea esenfiala apare §i durerea de figurafie, ca
o ironie a realitajii sau, mai bine-zis, ca o autoironie.

53

Aceasta exprimare a durerii, se continua §i in A unsprezecea
Elegie, in care, inima este mai mare decdt trupul §i in care,
conjinutul lucrurilor, perceput emfatic, este mai mare decdt forma.

Sentimental durerii e alimentat de teama moitii, moment in
care se cere o amanunjita cunoa§tere de sine. Moare numai eel care
se stie pe sine, spune Nichita, in sensul ca, acceptarea morfii, e de
fapt adevaratul modde a muri.

Gandindu-se la moarte, Nichita vrea sa fuga spre un timp
viitor, insa i§i da seama, ca proprii mi stramo§i, aidoma lucrurilor
duse pdna la capat, au ales sa stea nemi§ca^i, in imbraji§area
pamantului. Intre a alerga §i a nu alerga, pana la urma alege
mi§carea, pentru a ajunge la concluzia, ca Totul e simplu, atdt de
simplu, incdt/ devine de neinfeles.

Nichita incearca, sa ne oblige sa fim atenfi 9 , sa fim atenji
privind totu§i de la distanfd. Rasarirea ierbii devine o iarbd
mdrturisitd, deoarece despre iarba se poate vorbi cu inima,
alergand, in acela§i timp, spre tot ceea ce exista. Vrand sa i§i asume
ceea ce prive§te, el garanteaza cu propria sa iubire, luandu-§i
angajamentul ca sa imbra^i§eze fiin^ial toate lucrurile deodata.

Vizavi de sine sta mirarea §i, in acela§i timp, propria-i Jara,
de care ne invita sa ne sprijinim, ca de un pamant care ne iube§te,
pentru ca ne apaitine.

Muncile de primdvard sunt un simbol al reamintirii propriei
vocajii §i al propriei iubiri. Atunci cand incepi un lucru, trebuie sa-1
incepi in mod autentic, motiv pentru care Nichita, ne cere sa iubim

9 Dupa expresia lui Gabriel Liiceanu: „Ceea ce po^i ob^ine astfel nu este rasturnarea unei
convingeri, ci faptul de a-1 obliga pe celalalt sa fie atent", in Jurnalul de la Paltini§. Un model
paideic in cultura umanista, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, p. 95.

54

toate lucrurile in mijlocul cdrora trdim/ §i pe care/ inima noastrd
le-a nascut.

Iubirea ne introduce inlauntrul fenomenelor, dupa cum
semin^ele sunt in ele insele, iar Nichita i§i dore§te a fi sdmanfd,
pentru a se na§te in taramul care poartd numele primdverii .

Tentajia nichitiana spre zona misticului, poate fi concluzia
acestui important reper poetic al viejii sale. Incercand sa caute
resorturile ultime ale propriului eu, Nichita con§tientizeaza faptul,
ca realitatea ultima este transcendenta dar §i imanenta in acela§i
timp.

55

DESPRE MAIEUTICA POEZIEI SAU INCERCAREA
DE A ABSTRACTIZA SENTIMENTELE

Incepand cu volumul Alfa, aparut in 1967 §i, mai precis, cu
ciclul Obiecte cosmice, Nichita incepe un slalom de continua
depa§ire a formelor.

Poezia lui incepe sa spiritualizeze orice subiect, sa umple de
sens existential aproape orice formula poetica pe care o abordeaza.
Poezia incepe sa fie astfel o aspirate infinita de nuance §i de
imagini ce tind sa se autodepa§easca.

In Poezia, Nichita define§te actul scriitoricesc intr-un mod
contemplativ, caci poezia se hraneste din privirile fixe/ ca sa poatd
exista. Interiorul poeziei devine o prezenja ce se lasa a§teptata sau,
mai mult, o latenja plina de substrat mistic. Poezia e astfel un revers
al propriei noastre a§teptari, care capata concreteje in cuvinte.

In poema Minerva sau in Ideea cu gura, poezia este analizata
ca o evohuie de la femeie spre zeija sau ca un sus spre sus incolacit.
Calitatea de a fi mereu in mi§care, a poeziei, e surprinsa ca o
schimbare de sens §i de for^a a cuvantului sau ca o implinire a
cuvantului in el insu§i.

Pentru ca nu putem atinge poezia pana cand n-o traim, poetul
o marturise§te, ca fiind aceea, ce se hraneste mergdnd/ pe muchia
unde materia/ se schimbd in gand. Contempland-o ca pe o forja
care ii calcd pe fafa, poezia devine un sarut sau o devorare a fiinjei
lui.

56

Poezia vine din afar a §i se concentreaza inauntru. Ea nu-§i
estompeaza toata forja, chiar daca este scrisa in parte, caci cuvintele
ma ajung din urma.

Cuvintele se napustesc pentru a fi scrise. Ele incearca sa-1
convinga pe poet §i chiar sa-i impuna sa ia o anumita atitudine. Prin
intermediul lor, el este un creier cu ochi privitori, un mediu propice
de catapultare in zenit. Poezia devine „fihr£a fihn;arii...prezenja in
neascuns" , o idee prelucrata cu multa abilitate, in care mesajele
vorfi simple picioare de mers.

Poetul e nevoit sa fie el insu§i dar, in acela§i timp, se teme sa
nu ramana singur. Drama lui devine insu§i resortul intim al poeziei,
efervescenja plina de incandescen^a a adevarului.

In incercarea de a se defini, Nichita se love§te de acest car
abstract al poeziei §i, mai ales, de duplicitatea pe care o pot avea
sentimentele, atunci cand sunt exprimate. Cuvintele poarta ma§ti.
Ele rad sau plang, insa nu il scapa de singurdtatea de a fi, pe eel
care le utilizeaza. In triumful lor, cuvintele recapituleaza intreaga
existen^a a omului, dar ele nu pot confine insa§i via^a lui.

Apare in peisajul poetic al lui Nichita geometria intima, acea
forma de angel izare a spajiului interior.

Punctul fix, fixitatea este o forma de a cere un moment de
respiro. E o forma prin care trepidajia §i acest dute-vino al ora§ului,
se vrea aidoma solemnitajii de lemn a unei table de sah, (in care)
sunetele safe atdt de rotunde, incdt/ sa poata fi culese din aer, cu
mdna,/ si de sageata in zbor, paianjenii sd-si future lenes/ plasele
lor de o geometrie lipicioasa.

10 Martin Heidegger, Originea operei de arta, Ed. Humanitas, Bucure^ti, 1995, p. 279-280.

57

Poetul incepe o rugaciune pagana, o rugaciune pentru
plictiseald, o rugaciune in care lucrurile sa ramana distante si far a
de viaja. Dorinja de a se opri in loc este expresia alergarii din faja
tumultului sentimentelor. Nichita se vede cople§it de ce incepe sa
injeleaga ca e poezia §i mai ales de for^a cu care lucrurile i§i cer
drepturi autonome, in spa^iul unei poeme.

Numai cuvintele au fiinfa,/ numai ele existd, existd fugind/
speriate de moarte, de lucruri, spune Nichita in poema O, Lucrurile
!, raportandu-se la cuvinte, ca la acele semne ce au mai multa
efemeritate decat noi.

Dar analizand dorinja de a ramane intr-un loc, intr-un poem
ca Inima, viteza cu care se intampla toate, este viteza gdndului, acea
viteza in care nimeni nu bagd de seamd nimic, deoarece nu putem
percepe tot ce se intampla cu noi §i cu ceilalji.

Astfel intuim legatura intre static §i mobil, ca una care
exclude realizarea de sine, caci cineva arfi trebuit sa stea inauntru/
si/ nu s-a gasit nimeni, absolut nimeni.

O ie§ire din confuzie, din aceasta continua pierdere de noi
inline, e o ie§ire dintr-o contemplare apatica a universului. Ie§irea
din plasa de paianjen a sim^urilor, se arata ca o intoarcere la tacerea
din noi, lucru pe care il voi detalia, cand ma voi referi la
Necuvintele.

Via^a este acel ceva care nu are nume iar parcurgerea ei
inseamna o inghefare sau o aprindere (vezi poema Suprafafd).

Niciodata ea nu te transforma intr-o nemiscare totald, caci
asta este imposibil. Cand incerci sa-Ji scrii viaja, te vezi nendscut,
pentru ca nu te §tii desparjit de tine. Dorin^a de a te injelege ni

58

provoaca curiozitatea a ceea ce inseamna posibile existence, care
vor exprima, in mod indirect, propria ta sinceritate.

Dar incercandu-Ji forma de a fi, prin nenumarate forme
poetice, ajungi sa constat, ca omul nu este el insusi mai mult,/
deceit ofoarte singura data §i, ca nu este vinovat pentru faptul, de a
trai intr-o lume intruna schimbata (Andru pldngdnd) .

Concentrandu-se asupra prezenjei lui in poezie, in poemul
Testament, Nichita afirma, ca el nu este la suprafafa lucrurilor §i,
mai ales, ca poezia are nevoie de orbite inalte, prin care sa intuiasca
esenja a ceea ce scrie. In incercarea de a dovedi ca el este, nu se
poate regasi intr-un singur poem §i acest lucru il face, ca sa se vada
prezent intr-o infinitate de trupuri ale poeziei.

Zbaterea ontologica pentru a gasi sensul existenjei, il face pe
poet sa i§i exprime drama pe care o traieste:

N-am unde sa mor.

Imi trag sufletul, pdna cdnd

si in suflet exista o populate

a amintirilor.

Privind cosmosul, se vede ultragiat de acesta, cu un rdnjet in
care se exprima bipolaritatea dintre bine §i rau. El n-are unde muri,
pentru ca in suflet gase§te numai amintiri moarte, caci moartea este
populata defiinje, care nu vor sa moara, chiar §i dupa ce au murit.

Se observa o intemeiere a lui Nichita, pe un spajiu pustiu, in
care mintea poate presupune orice existenja. Mizeaza foarte mult pe
ideea de a fi posibil, pe faptul de a fi intr-un mod neasteptat.

59

In aceasta pulsate noua a liricii lui, Jocul de treceri, se
manifesto prin juxtapuneri, metamorfoze, ambiguitate, amestec,
sinteze, rupturi" 11 , care nu fac nimic altceva, decat sa presupuna un
cosmos ideal, pentru o minte halucinata de dragoste.

In poemul Ma asemui cu un copac, Nichita dore§te sa puna
accent pe invizibilitatea poeziei, dar §i pe taria ei epistemologica, pe
cand in poema Arbor invers, se vede pe sine cu radacinile in vdnt,
pus sa arate diferenja intre intimitatea poetului §i efemeritatea viefii
lui, care ataca intimitatea imprimata in poeme.

Imagistica poemelor devine ermetizanta: plutind la suprafafa
zilei, cand/ albul decade in culori diverse/ vopsind miscarea
ultimului gand (Inscripfie pe un circ roman) sau somnul cu
fierastraie-n el/ taie capetele cailor/ si caii alearga nechezdnd cu
sange,/ ca niste mese rosii, fugite pe strdzij de la cina cea de taind,
deoarece dore§te sa ascunda adevaratul motiv al perora^iilor sale.

Sensul devine abscons, fara sa avem de-a face cu o nestiuta
ira^ionala, poemele riscand sa fie crezute, drept ni§te halucinajii
bahice. Insa, impresia naiva, ca ele sunt ni§te dicteuri subliminale,
nu poate fi sus^inuta, din simplul motiv, ca poezia lui este o alergare
dupa sensurile cuvintelor §i dupa caracterul lor de noutate.

Inima mea se consuma, scria el in poemul Alfa, pentru
a arata incandescent pe care o cere poezia §i faptul ca, „fixata intr-
un singur punct de vedere, (poezia n.n.) nu permite comunicarea §i
este de aceea negata in numele celeilalte stari, <divine>,

11 Doina Uricariu, Nichita Stanescu - lirismul paradoxal, teza de doctorat, Ed. Du style,
Bucuresti 1998, p. 24.

60

atotcuprinzatoare, de obiectivare, libertate §i absolut, pe care omul o
poate uneori numai intui" 12 .

Vdrstele iubirii, prin care suntem nevoi^i sa trecem, ne smulg
din paseismul nostru casnic, pentru a ne scapa de acele md§ti de
fier, care reprezinta morga noastra cotidiana. Iubirea ne cizeleaza
concep^ia despre lume, con§tiinJa de sine, dar §i „bunul-sinn;
empiric" , pentru a ne situa, intr-un raport simplu §i normal cu noi
inline §i cu ceilalji.

Volumul Ro§u vertical (1967) ne propune o antologie a
culorilor §i a sensurilor metafizice, in care inima este chemata sa
raspunda nevoii de transcendent §i de legitimitate a existen^ei.

In poemul Pean, elogiul adus cititorului devine o cerere de
iertare, in care poetul e convins ca i§i adauga singuratatea,
singuratafii multiple.

Incredinjat de aspectul cvasi-demiurgic al poeziei, Nichita e
convins ca poate inverzi iarba uscata atunci cand scrie, mod in care,
culoarea reprezinta o fajeta sui-generis a unor sentimente unice.

Avid sa cunoasca adevarul, el il citeaza ca pe singurul care
nu-mi muta/ §i nu-mi instraineaza de mine/ matricea lumii din care
provin. Fiindca „poetul nu accepta schimbarea numelui, el fiind
ultima garanjie care a ramas din om, §i care nu accepta substitujia,
ci substituie totul" 14 .

12 Valeriu Cristea, Interpretari critice, Ed. Cartea Romaneasca, Bucure^ti, 1970, p. 87.

13 Nicolae Manolescu, Nichita Stanescu, in Romania literara, anul VIII, nr. 29, 17 iulie 1975,
p. 9.

14 Stefania Mincu, Nichita Stanescu. Intre poesis si poiein. Ed. Eminescu, Bucurejti, 1991, p.
59.

61

Nichita se declara prietenul si razbunatorul eroilor morfi,
fiind in situajia aceluia care trebuie sa fie o fraza de frontispiciu, pe
mormantul intregii istorii.

Tot ce a fost candva se schimba §i nu mai seamana nimic cu
ceea ce a fost, motiv pentru care, in Marele cal, Primul mort pe
care l-am vazut/ a fost un cal./ De aceea, de cdte ori aud cuvdntul/
moarte,/ vad infafa ochilor, un cal.

Amintirea de neuitat devine o alegorie, o reprezentare
stihiala, in amurg, cdnd alearga luminile toate spre negru.

Observam cum Nichita se lasa absorbit de semnificajia
mistica a culorilor, cat §i de transpunerea sentimentelor, la un nivel
ame^itor, al injelegerii. Culoarea se vrea a f i o exprimare absoluta a
cuvantului, a semnifica^iei lui, in care secunda isi arata polul
istoric, ce straluceste orbitor.

Ro§ul e dragoste, dar §i moarte nepieritoare. E o moarte care
se observa in eroi, care sunt lacrimile lungi la ochiul trist de atunci,
al fdrii §i care au ramas ni§te prezen^e incordate pe ziduri §i pe
inimi.

In momentele de evocare integra, Nichita apare cu o voce
inalta §i sobra, care exclude orice imixtiune nepotrivita. Devine
gdndul lucid... asemenea unui plisc de pasare deschis, infometat...
in care ochii poetului pldng. Intensitatea §i forja versului nichitian
i§i gase§te in aceste momente taria opoq-ianica, de neinvins, in fa^a
oricarei situa^ii de cumpana.

Devenind o expresie vie a viejii, poezia i§i traie§te o ipostaza
aparte, aceea de a fi oase de pasare ddnd gdndurilor/ acea forma

62

prelungd/ §i aproape vdzutd cu ochiul/ liber, - / a ridicdrii
deasupra/ orizonturilor.

Istoria devine o amintire ce locuie§te, in trupurile subfiri ale
unor adolescenfi de demult, datorita faptului, ca chipul lor a rdmas
imprimat/ in albia pietroasd a fdrii/ cea ndscdtoare de viitor.

In poema Alegerea culorii, trairea vie^ii se intalne§te cu
vocajia personala:

Inima mea i§i alege culoarea.

Ea i§i alege propria ei culoare,

culoarea pe care o avea inca

de dinainte de a §ti ca o are.

Nefiind o alegere implacabila, poetul alege sensul normal al
existenjei sale, cunoscut de pre§tihn;a divina. Motivul oedipian, al
faptului de netrecut, este inlocuit cu ceea ce, in doctrina ortodoxa,
se nume§te liber arbitru.

Alegerea existenjiala este o aderare la Xojoq-vlI (planul)
propriei vie^i, la modul concret de a exista. Dar aceasta alegere
personala, nu vizeaza un motiv impersonal, ci tocmai subsidiarul
volumului de faja, caci ro§u vertical este expresia trecerii de la
sdnge la idee.

Poetul e pus sa se transforme din muritor in nemuritor, din
ipostaza de pasdre in aceea de zbor, de negraita altitudine a
existenjei.

63

„ExperienJa (sa) particular^, inefabila, intraductibila, prin
care poetul intra intr-un contact intim cu realitajile care il inspira" 15 ,
este motivul trecerii de la planul istoric la eel ideal, pentru care
Nichita, dore§te a fi un A FI, schimbdndu-se in ESTE.

Dar pentru a ramane o emblema a posteritajii, Nichita
apeleaza §i la un inefabil imaginar, in care un soldat, findndu-se cu
mdinile de marginea unui nor, este paradigma §irului de poe^i ai
istoriei, in care unul sta in umbra celuilalt.

Iluzia faptului de a fi o centralitate in arta e ca o rafala de
vant iar fiecare vorbd caldd...cloceste un ou al vorbirilor noastre
(Oul cu iris).

In Aeroport de toamna, sub forma prozaica a parafrazarilor
Iadului §i ale Raiului, Nichita i§i incepe poezia autocitativd, poezia
cu aer de dialog platonic.

Intre el §i aljii, fiecare avea alt timp, in care se incerca o
izbanda personala §i o captare a interesului public, pe cand in
poemul Al pamdntului, pe fondul unei indescriptibile stari de spirit
albastre, poetul ucidea in lini§te fiinfele rezistente ale melancoliei.

In Muzica §i in poema Dupa ce am ascultat-o pe cdntarea}a,
Nichita gase§te in forja contemplative a muzicii o forma de inal^are
spirituals - tu muzica ducdnd in sus o frunza - dar §i o ocazie de
ilustrare a simptomaticii indragostiri, caci:

Dupa ce am ascultat-o pe cdntareafa,
m-am rupt de mine insumi

Henri Bremond, La poesie pure, avec „ Un debat sur la poesie ", par Robert de Souza,
Grasset, 1937, pp. 139-140, apud. Corin Braga, Nichita Stanescu. Orizontul imaginar, Ed.
Imago, Sibiu, 1993, p. 13.

64

si mi-am pus tdmpla

pe umdrul timid, defemeie,

al orei.

Iubirea strive§te mandria de leu a poetului, facandu-1 sa vada
secundele... pdnd la albastru, adica pana la starea in care, dorul de
iubita este mai mare decat moartea.

Peisajul acestui volum, face din culori - dupa cum am mai
spus-o - un mod de beatificare a lucrurilor. Avem zdpadd verde,
suvife sclipitor de albe, aer negru, pentru a scoate in relief motivul
continuita^ii, al purita^ii sau imaginea propriei stari suflete§ti.

Daca in poemul Miraj de iarnd - din care am folosit
sintagmele de mai sus - culoarea era pentru creionarea
sentimentului de renastere, in poemul Cdtre Hypnos, ac^iunea se
savar§e§te in vis, timp in care ei se ndsteau dormind, iarfemeile lor
nasteau in somn,/ iar ei, cu tofii, imbatrdneau/ in somn/ si mureau
astfel.

Trimiterea la realitajile contemporane este evidenta, insa nu
poate fi exclus nici injelesul de neaderare la domeniul axiologic a
multora dintre noi. Cei care dorm in afara existenjei lor ca valoare,
nu trdiesc in ei insisi, fapt pentru care sunt condamna^i sa ironizeze,
pe cei care nu le-au facut niciun rau.

Trezirea din somnul uitarii de sine este o trezire la realitate,
fapt care, in poemul Focul si gheafa, devine un sentiment de
siguranja, prin care poetul se exprima.

65

El erapoetul acelui mare ora§ al intregii lumi, care trebuia sa
exprime entuziasmul §i tristejea, aceste sentimente care necheaza
aidoma unor armasari.

Con§tiinJa ca el are in palmd sentimentele tuturor, il face sa
fie in posesia unui univers, care numai lui ii apaitine.

Aceasta stare de pseudo-atotputernicie este o stare
paradoxals, „afirmand cu putere tocmai atunci cand neaga §i negand
cu evidenja tocmai atunci cand afirma" 16 , fapt pentru care,
dragostea e o alergare dupa o implinire, pe masura ce este o
implinire intr-o continua ac^iune.

Alteritatea femeii presupune o situate intotdeauna riscanta,
datorata imprevizibilitatii ei, caci:

Ea se departa alergdnd.

Dinspre u§a de piatrd din lund - alergdnd

nu §iiu spre unde alergdnd,

semne facdndu-mi complice, cu braful.

E§ecul in dragoste il face pe poet un agonizant, care calca pe
monezile larg risipite prin parcuri, pe propriile lui amintiri
dureroase. Colindand de unul singur, el se simte inconjurat de un
aer rece, fara a fi friguros, contemplandu-§i astfel ruinele din
suflet.

In volumul Oul §i sfera, aparut tot in 1967, problema
ontologicului capata noi nuance. Iubirea, altadata subiect expresiv,
devine o analiza fecunda dar distanta a poetului.

16 Dan Cristea, Scriitorii romdni de azi, Ed. Cartea Romaneasca, Bucurejti, 1974, p. 119.

66

Inima se varsd printre coaste, ca o forma esenjiala a unei
relajii, dar cerebralizarea acestei stari de fapt, il determina sa scrie:
Privelistea lumii trecea ca prin geam/ prin lipsa noastrd verticald
de viafd (Cdntec).

Iubirea nu mai este astfel o explozie, ci o con§tientizare a
unei oarecare efemeritaji paradoxale, in care iubita este piatra,
sentimental ca e§ti in mod concret langa ea, dar §i norul, caci,
intotdeauna, exista §i ispita pierderii, a uitarii a tot ceea ce a fost
mai frumos.

Nichita „valorifica lucid o experienja" , o stare de spirit
fericita. Sim^ind ca via^a 1-a dus in alt sens, in alta direc^ie decat ar
fi vrut, marturise§te ca: Pe negdndite am ajuns/ sa si vorbesc o alta
limbd (Toamna).

Percepea foarte acut acel timp pierdut §i, mai ales, constata
faptul, cum aerul impietre§te in jurul lui, prin ceea ce scrie, viaja
transformandu-i-se intr-un urlet sfdsiat.

Poezia te face sa fii un semn, iar in poema^4 mirosi ofloare,
cu o sensibilitate metafizica aparte, el socote§te ca a mirosi ofloare
e o faptd de incest, caci penetrezi prin mirosul ei, injelegerea
primara a faptului de afifloare. In fa^a adevarului, Nichita se simte
pudic §i indepartat §i, prin el, §i noi, facand nu din miros, ci din
privire, adevaratul nostru act de purificare.

Privirea extatica, contemplarea adevarului e adevarata
purificare. Adevdrul se lasd sa fluture netulburat (Sincopd), caci

17 Marin Sorescu, Un magnat al poeziei §i magna sa Nichita Stanescu, oua si sfere, in rev.
Ramuri, anulVI, nr. 3, marie 1979, p. 3.

67

menirea lui este de a-i insufleji pe oameni, incat : noi doi am vrea
sd ne ludm in brafe,/ sd ne amestecdm, sd murim.

Poezia lui, din acest motiv, nu este o impresie vizuald, ci o
interioritate care se propune, pentru a fi verificata de al^ii.
Confundandu-se cu experienja general umana, poezia sa devine un
etalon experiential, un mod prin care, cititorii i§i pot cunoa§te
sufletul.

Nichita e astfel un poet al confesiunii, dar §i un pedagog al
na§terii infelegerii de sine, care se autorecomanda, nu prin exces de
erudite, ci printr-un exces de autoevaluare. Cuvintele sunt parji ale
adevarului, iar poezia este un cuvdnt aspru, menit sa ridice mereu
cdte o cupola, alta mereu (Ritual de iarnd).

El esenjializeaza momentele poetice. La propria sa Cununie,
atmosfera reala devine un sentiment in mi§care:

Trupul tdu drept. Trupul meu drept

ca la o ceremonie de nuntd.

Unpreot de aer infelept

cu doud verighete de aer ne-nfruntd.

Tu ridici mdna stdngd, eu, braful stdng:

ne surddem unul altuia ca in oglindd.

Prietenii tdi, prietenele melepldng

cu lacrimi silabice, de colindd.

Ne sdrutdm. Suntem fotografiafi chiar atunci.

Fulger. Beznd. Fulger. Beznd.

Ma las pe un genunchi, cad in brand.

Te sdrut melancolic pe gleznd.

68

Te iau de umdr, ma iei de mijloc,
si solemni intrdm in iarnd.

Realitatea astfel transfigurata, capata valenjele intime ale
ritualului liturgic, prin care starea fimdamentala, care ii leaga pe cei
doi, certifica esenja Tainei.

Alaturi de unirea dragostei, apare la nivelul actului poetic
existen^a moitii, ca o moarte a cuvintelor, dar nu §i a sufletului, caci
gura strigdtoare la cer ramdne.

Intorcandu-se la ludicul cantecelor de mahala, moartea cea
mai dulce, este cea de la inceputul zilei, cand nu are cine sa
vesteasca pe cine §i anul care urmeaza sa vina nu mai vine/ si nu va
mai veni niciodata (Moartea fertila) .

Interogajiile din poemul Confundare, par a fi fara noima, dar
Nichita se autodefine§te paradisiac: Ndscut dintr-un cuvdnt imi due
infelesul/ intr-o pustietate divind.

Grabindu-se sa se intrebe despre cine este, costata ca ramane
alaturi de propria-§i intrebare, dupa expresia §tefaniei Mincu,
„subiectul intemeindu-se tocmai, pe imposibilitatea punerii sale ca
transcendent" .

Propria sa intrebare adauga desertului singuratate, poeziei
inse§i, ce este un azi etern cu aura de vid, deoarece ea este forma
prin care timpul devine o pecete a timpului trecut.

In Arta scrisului, Nichita continua descrierea imobilita^ii
istorice a poeziei. Scrisul este un mod de a incetini gandirea, un
mod de a stopa nevazutul in cuvinte.

18 Stefania Mincu, op. cit, p. 140.

69

Viteza inimii este mult diluata, datorita motivului ca, poezia e
intocmai cu o capcana de metal,/ care prinde in ea o vulpe vie/ si
miscatoare/ si zbatdndu-se/ si pierita defrica morfii.

Poezia prinde §i domesticeste sentimentele. Chiar daca poji
privi liber tot ce se intampla, pentru un poet, se naste o gura cu colfi
albi, absorbitoare, prin care toata materia informa^ionala a
simjurilor, devine o foame nesfdr§ita §i addnca, cu care capteaza
ascultatorii.

Parodierea din Frunza verde de albastru, va deveni mai
tarziu o constants nichitiana, in care derularea poemelor, se bazeaza
nu numai pe potrivirea rimei, cat §i pe un fond semantic folosit
adeseori de folclor.

Sub toate aceste bizarerii lingvistice, se ascunde nu un sens al
expresiei, ci o inotare a sufletului prin cuvinte.

In Text pe o piatra sau in Scrisul, cuvantul este vietate
nedaruita, dar §i sfdrsit de coloand, pe cand in Urletul, bataile
inimii sunt aidoma unui uragan, in care cad copacii doborafi peste
mine. Sensul sau diafanul actului de create produce un zgomot
asurzitor, moment in care te limpeze§ti in tine insuji, atat de mult,
incat poji spune, ca poemul este bdtaia inimii.

In poemul Cantec, tristul gand/ neincdput intr-o pietroasa
era, este un ou, un intreg neconsumat de nimeni. Forma cuburilor -
o forma impasibila - concentreaza, ca §i oul, tot ce stie §i nu §tie
poetul.

Nu pot sd mdndnc decdt forme, spune el. Formele pot fi
ingurgitate mult mai u§or, pentru ca ele nu-§i explica conjinutul,
zdiXQpdna la urma, nu este decdt un cuvdnt.

70

Ucenicia in domeniul poeziei, te face sa intuie§ti miezul
miezului, forma ultima a rajiunii lucrurilor.

Fara aceasta realizare enorma, nu ajungem sa cunoastem
acele silabe cdzute din copildria de zei, adica forma prima a
adevarului unui lucru. Forma cuvintelor este o foame de cuvinte, o
strapungere a pielijei lucrurilor, pentru strdfundul lor.

Nereu§ind insa, sa constate ceea ce sunt de fapt lucrurile,
Nichita se exprima apofatic: de nealbastru/ de nemare, de nepeste/
de nepiatrd, de neprieten/ de nefiresc, de nefireste (Spunere). Acest
mod de a defini un lucru, elimina orice subevaluare.

O alta trasatura personala a poeticii nichitiene, este apetenja
pentru monstruos, pentru monstruosul acceptabil.

In Mdna cu cinci degete, atmosfera macabra a celor cinci
degete uleioase, se transforma intr-o docila imagine individuala,
caci ea, mana, e cea care pipaieyz/av, pe oase §i pe icoane. Pana la
urma, nu inspdimdntarea este scopul poeziei, ci manifestarea unei
stari de criza, din insa§i interiorul crizei.

In Orologiu cu statui sau in poema Perete, pietrele deschid
un ochi de piatrd iar oasele deschid un ochi de os - exprimand prin
aceasta faptul, ca lucrurile au menirea sa se explice pe ele insele -
pe cand, peretele curb, oblic, triunghiular, pdtrat sau spart este un
paravan plin de cdrlige, de care se pot agaja tot felul de lucruri
morbide, pentru a nu mai fi uitate.

71

„Eul devine o stare generica, un fel de cogito ciudat... purtat
de aspirajiile abstracte ale inteligenjei" 19 , prin care Nichita, poate
deveni iubitul ierbii, tot la fel de insingurat sub stele, ca §i iarba.

Tending spre impersonal e o aspirate incon§tienta a lui
Nichita. In poemul Ninge cu ochi, ochii devin omniprezenji, aidoma
fulgilor de zapada. Sunt niste ochi de iarna, care vor sa priveasca
absoluttotul.

In Ingerul cu o carte in mdini, in Transparentele aripi, in
Tinerii §i in poemul Presedintele Baudelaire, avem de-a face cu un
fantastic educat, cu o forma stranie de realitate virtuala. Trecea un
inger,/ pe un scaun negru asezat §i acest inger dubios tdcea, trecea,
atat prin obiecte, cat §i prin lucruri. Poetul se prinde de unpicior de
scaun §i zboara ca un steag, cazand de la inaljimea de unde, nu
putuse sa injeleaga, cartea din care citea ingerul.

Este evidenta prelucrarea contemporana a Luceafdrului §i
oarecum, adaptarea lui, la modul de percepere citadin, de astazi.

Daca in poema de mai sus avem de-a face cu o unica
existenja voiajoare, in poemul urmator, toate lucruri le dau din
aripi, pe cand regele pasarilor nu are aripi.

Pasarile nu mai zboara, ci se ascund in pietre, pe cand regele
pasarilor - un substitut al poetului - are o fiziologie extrem de
interesanta:

Este surd, este schiop,
este nemdncat, este nebdut.
Este nedus, este nenascut.

19 Mircea Martin, Generate §i creafie, E.P.L., Bucurejti, 1969, p. 18.

72

Este nebun, este neinjelept,

este nefericit,

este neapdrat, este nenascut.

Este netrebnic, este neghiob,

este nefericit, este nedemn,

este nevazut, este neauzit,

este negustat, este nepipdit,

este nenascut.

Este nemaipomenit, este neinchipuit,

este nevisat, este neadormit.

Este necugetat, este nevolnic,

este nenascut.

(Transparentele aripi)

Pietrele sunt acelea care zboard stand pe loc §i de aceea, cu o
astfel de privire se poate vedea timpul, cu o privire impasibila §i
neutra.

Dar, daca pentru tema pietrelor, reflexivitatea poate fi
filosofico-contemplativa, in ceea ce prive§te saruturile tinerilor,
reflexivitatea este o emojie constatativa, in care tinerii sunt atdt de
indrdgostifi, ca si cum, ca si cum/ ar ignora existenfa insdsi a lumii.

Faptul de a fi martor al saruturilor, il face pe poet sa vada
sfar§itul lor, acea neputinja de afi in stare sa se sarute decdt cu
dinfii.

Nici intalnirea cu intunecatul Baudelaire, nu se face intr-o
situate normala, ci intr-o stare de boala. Locuind intr-un spafiu de
clor, Nichita intra in contact cu duhuri ale intunericului, incat scapa

73

de propria sa obsesie, pentru a in^elege de la Pre§edinte, ca
moartea, ea insasi, e o forma si este la fel de perisabild ca toate
celelalte forme.

Starea de posesie il face sa refuze concretejea timpului §i sa
se impreune cu viaja stafiilor, ca sa fie incredinjat, ca nu trebuie sa
acordam prea multa important viejii fizice a poe^ilor, ci ideilor lor.

Dupa o intalnire cu magistral, Nichita se de-conecteaza,
pentru a reintra in atmosfera de clor, obositd,/ in care-mi due
existenfa in ultima vreme.

Atmosfera dezamagita a poetului reapare, intr-un anume
mod, §i in Laus Ptolemaei (1968), unde acesta, pe o terasa de
pierdere (a timpului n.n.), vrea sa demonstreze ca e coautor al
marelui Ptolemeu, in descoperirea constelajiilor.

Extrapoland mitul ufologic, Nichita traie§te auzind tunul ce
tragea in noapte, concomitent cu infometafii cdini, ce nu-1 lasau sa
se bucure, de cartea ce nu se tiparise inca.

Odata cu Prelecfiune, intram in filosofia volumului de faja, in
care starea contempldrii este opusa starii de criza, insa
contemplarea este tot una cu staticul - fapt pentru care se dezice de
ea - §i accepta momentul de criza, unde forma veche, ascunde
scutecul nasterii.

Ptolemeu nu e decat un mod de a imbogaji istoria cu poezie.
Nefiind nici pe departe o sursa de via^a ideatica pentru Nichita, el
este doar o recuzita, care, la nevoie, poate fi schimbata.

In Despre infdpsarea lui Ptolemeu, apare poezia sentenjioasa
a lui Nichita, care i§i va mari sim^itor poten^ialul mai tarziu. In
aceasta abordare poetica, „zona estetica (va fi) partea cea mai

74

:20

implinita a eticului , un mod de problematizare al poeziei, in
favoarea moralei.

Caracterizarea lui Ptolemeu este superlativa. Virtujile lui,
sunt incununate de faptul ca e dusmanul rafiunii, a rajiunii care nu
poate fi observata. Numai bunul simf este pricina rafiunii. Insa
putem observa bunul simf tdnar si bunul simf bdtrdn, care nu se
opune urmdtorului bun simf.

In Despre firile contemplative, despre ce spun ele si despre
unele sfaturi pe care am a le da, contemplajia i§i pierde atributul de
vedere mistica, pentru a capata conotajii ra^ionaliste.

Tocmai de aceea, firile contemplative iubesc rafiunea, modul
de cerebralizare a tot ceea ce injelegem. Distrugand sensul corect al
contemplate!, pentru o accepjie occidentals a termenului, Nichita
se departeaza de sensul propriu, pe care il accepta spa^iul romanesc,
incercand o reluare a disputei scolastice asupra cunoasterii lui
Dumnezeu.

Cei in criza de timp sunt socotiji cei fara bun sirrr^, care i§i
permit sa dovedeasca ceea ce nu pot vedea dar, in acela§i timp,
§tiinja este socotita cea fara bun sinn;, pentru ca se indoie§te de
faptul ca, inima e centrul sentimentelor si creierul, locul gdndirii.

Ne diferim unii de alfii prin vitezd - scrie in Cdteva
generalitafi asupra vitezei - insa, in mod ipotetic, avem comuna
numai singuratatea, pentru ca, in Despre viafa lui Ptolemeu, sa
faca apologia crezului in linia dreapta.

^° Nichita Stanescu, Antimetafizica, op. cit., p. 291.

75

Este interesanta diversiunea nichitiana la nivel ideatic. In loc
sa afirme, ca nu suporta pe cei care vorbesc de rau pe o femeie pe
care nu o cunosc, Nichita apeleaza la metalimbaj, pentru a formula
aceasta luare de pozijie:

Mi-e scdrbd de cei care-si fac arc

dintr-o femeie

pe care nu o stiu si n-au vdzut-o

niciodatd.

Revenirea la aspectul pietros al versurilor, este pentru el o
reintoarcere la forma „patrata" a strofelor, in comparable cu poezia
epica. In aceasta situate, apeleaza la nuance erotice prozaice, pentru
a reveni, in Despre moartea lui Ptolemeu, cu o aprofundare a
poemei Odd (in metru antic), in care: Niciodatd n-am sa invdf ca el
a murit.

Baladescul poemului Pomule, copacule... insereaza in volum
o urma de pesimism mioritic, unde: Numai inima mea neagrd/
necdzutd std si-ntreagd.

Incercarea de a i§i destainui propria-§i drama, continua viaja
postuma a lui Ptolemeu - ca in poemul Pledoarie - unde:

Tofi dddeau in el,

tofi se incercau, si se imbulzeau

care dintre ei sd-l invingd

mai desdvdrsit, mai definitiv,

chiar si pldtind, neferindu-se chiar

76

sdfie arsi pe ruguri

pentru aceasta.
Sau, pur si simplu,
sa moard oricum.

Moartea lui Ptolemeu devine o posibila moarte a poetului, in
care, ca §i acesta, el e tot timpul, timp in care sa spuna adevarul, cu
prejul oricarai rise.

Ca §i omul de §tiinja medieval, care era ars pe rug pentru
adevarul sau, §i poetul este un invins de profesie, care i§i permite sa
spuna, cdpdmdntul eplat, datorita unui demers metafizic personal.

In Alepf la puterea alepf, apare ochiul triunghiular, ca un
o'ikov al Divinitajii, ca punctul din care/ se vede sensul intregului,
ca §i cum/ sensul arfi insusi intregul.

Amalgamarea de imagini ortodoxe, cu motive populare §i
§tiin^ifice in acela§i timp, face din acest volum un instrument de
demitologizare a cititorului, pe masura unei intoarceri la matricea
fiinjiala.

Poetul nu vrea sa ne lase sa dormim dar, in acela§i timp,
a§teapta o moarte, in care am sa ma trezesc intr-o vedere, aici si
pretutindeni (Cosmogonia, sau cdntec de leagdn).

Problema eshatologica a invierii mor^ilor este vazuta ca o
trezire ambigua a lor, in el insu§i, pe masura ce in Axios, axios!,
teoretizeaza acea deplasare spre rosu, paradigma departarii insului
de sine insusi.

11

Cuvintele, literele, sunetele sunt sumbre pdcate fafd de
propriul trup - pentru ca atenteaza la sanatatea interioara - dar ele
au un sens static, lucru care se observa in cuvantul „iubito".

In Impotriva cuvintelor, se duce o lupta impotriva mistificarii
acestui cuvant. Caci „Iubito" nu are timp §i el este pur si simplu.
Impaitirea cuvantului in litere este la fel de ne-sanatoasa, ca §i
imparjirea omului in zile sau in ani, caci numai trupul cuvantului e
in prezent, pe cand segmentarea lui sau a viejii e tot una cu
istoricizarea lor.

Cuvintele sunt triste, dar sunt §i lase.

Ele singure se ucidpe ele, fara a le parea rau, ceea ce nu face
copacul cu copac §i piatra cu piatra.

Puterea, duplicitatea, slabiciunea cuvintelor este augmentata
§i in A inventa o floare. Aici, infelesul este mai iute decdt timpul
infelesului, iar orice cuvant este un sfdrsit,/ orice cuvant din orice
limb a este un strigdt/de moarte.

Cuvintele pot sa inventeze lucruri doar in aparenja, caci
neputandu-ne reprezenta adevarul unei flori, spre exemplu, ne
inventam pe noi inline, caci a inventa o floare e totuna cu a ne
mirosi propria noastra existenja.

In Prin simpla luare, lucrurile sunt vazute umflate de lacrima
lucrurilor, iar poetul nu poate sa planga, decat daca e vazut de
Cineva, pe cand, poema Egg, e o preamarire a sfintei intdmpldri de
afi, a unicitajii fiecarei persoane.

De§i Ptolemeu este eel vizat de titlul volumului, in Certarea
lui Euclid, Nichita pune problema simultaneitajii sufletului cu
trupul.

78

In acela§i loc stau aceste doud lucruri, datorita principiului
prin care, maximum de confinut se afla integrat in maximum de
forma.

Judecajile de valoare ale acestui poem sunt niste certdri ale
batranului Euclid, pentru ca el distruge libertatea individuala sau o
exprima.

Acest mod de a pune problema va fi abandonat, pentru a-1
reutiliza spre sfar§itul vie^ii.

79

UN CUVANT PENTRU CEEA CE TRECE DINCOLO
DE CUVINTE: NECUVINTELE

Un alfabet al cuvintelor incepe cu litera A, in care alfa este
inceputul pe care poetul il pune acestei lumi, care se naste prin
cuvant. A este litera borfoasa de toate literele (Pean), pentru ca
inceputul este §i sfar§itul.

Poetul bolnav de inefabil, ajunge la o exasperare ontica,
pentru ca fiin^a cuvantului, pe care o simte ca facand parte din fiinja
sa, nu i§i mai reveleaza logositatea. O parte a propriei fiinje, poetul
o simte ca neexprimabila, ca straina de umanitatea sa, de§i este cea
mai intima, cea mai omeneasca §i cea mai absurda in acela§i timp.

Incepand cu volumul Necuvintele (1969), accentul se muta de
la poezie la cuvant, adica la esenja insa§i a poeziei, pe care
exuberanja sentimentala sau ideatica parea sa o fi trecut cu vederea.

Nichita a atins inefabilul, dar nu a ajuns la capatul sau. Simte
ca mai are multe de spus, dar esenja imponderabila a cuvantului ca
realitate ontica, se refuza cuvantului rostit.

Aceasta este lupta pentru unificarea in sine a propriei fiinje
cu cuvantul sau, adica cu propria sa realitate, cea mai inalta dintre
toate.

Vederea §i injelegerea propriului cuvant este mai presus de
cuvinte, pentru ca noi suntem cuvinte dupa chipul §i asemanarea
Cuvantului. De aceea poetul simte ca a intrat in aceasta vedere a
esen^ei logosianice a omului, dar nu are cuvinte sa exprime aceasta
bogajie §i comoara inepuizabila a fiin^ei sale.

Atat de dureroasa este aceasta incercare de unificare in sine,
incat poetul se simte desparjit de sine, sfa§iat.

Muzica inefabilului ii smulge §i ii tara§te trupul pe deasupra/
cuvintelor/ asemenea mielului pascdnd iarbd si/ smuls de vultur.
Sau, altfel spus:

Ceea ce este mai departe de mine,

fiind mai aproape de mine,

„ tu " se numeste.

(Lupta lui Iacob cu ingerul sau despre ideea de „ tu ")

Nichita ajunge la imagini §i parabole biblice, pentru ca
nn;elege ca esenja pe care o cauta este o scanteie din lumina divina.

Imponderabilitatea in^elegerii faptului ca eu sunt un cuvdnt
care se rosteste/ lasdnd in urma lui un trup (cum va spune mai
tarziu, dar nn;elege de pe acum), il desparte de trupul sau
pamantesc, il face sa constate, intr-un mod brutal §i nereal,
dezmembrarea propriei fringe: Se zbdtea in mine „tu"/ „tu",
pleoapa, te zbateai/ tu, mdna,/ tu, piciorule...// ' ... insusi sufletul meu/
este „ tu ",/ tu, suflete.

Realitatea inefabilului fiinjei sale este mai puternica decat se
a§teptase, este in stare sa invinga in lupta cu partea vizibila,
trupeasca, a fiin^ei (dupa cum spune el insu§i, cuvintele sunt partea
cea mai rezistenta a biologiei umane).

De§i aceasta dihotomie este falsa in plan ontic, ea este reala
in planul con§tiin^ei umane scindate prin pacat. Omul nu este dual,
dar pentru cine lucreaza cu cuvantul, pentru cine contempla in sine

81

fiin^a cuvantului, e imposibil sa nu ajunga la sensurile originare ale
cuvantului §i sa nu constate discrepance dintre propria fiinja §i
propria constiinja.

Atunci cand ajungi sa constat aceasta prapastie, care te
desparte de realitatea cea mai adanca a interioritajii tale, aceasta se
reflecta poetic printr-o scindare in limbaj.

Sensurile cuvintelor par non-sensuri §i numai cine §tie drama
aceasta urmare§te sensul spre care converg noile „structuri" de
limbaj, care par de o modernitate surprinzatoare prin aparentul
absurd.

Trilogia luptei (Lupta lui Iacob cu ingerul, Lupta ochiului cu
privirea §i Lupta inimii cu sangele), urmare§te tocmai aceasta
drama a descoperii scindarii interioare §i a neputinjei unificarii de
sine prin cuvantul poetic, adica neaflarea de sine prin poezie.

In prima dintre poemele amintite, Nichita recurge la alegorii
pe texte biblice, pentru ca, dupa cum am mai spus, sensurile
cuvantului ne poarta spre origini.

Tu-ul trupesc este eel care este scindabil, pentru ca este
trupul tuturor numelor §i tatal tuturor numerelor, in timp ce numai
numelui meu nu-i spun „ tu ", adica acelui cuvant, care il reprezinta
in modul eel mai intim, mai real §i mai adevarat cu putinja.

Poetul ajunge la con§tihn;a ca Eu sunt numele meu, adevar
pentru care infrunta chiar ingerul sau pe el - pentru ca e numit la
modul pur personal §i nu prin ceea ce il define§te, nu prin natura lui,
ci prin el insusj - refuzand sa i§i schimbe numele.

82

Numele nu mai este un cuvant care sa defineasca, sa
denumeasca, ci este chiar esenja persoanei, nedefinibila, dar
personala prin onomasia sa.

Cuvantul care denumeste na§te o alteritate: pe tu si tu si tu si
tu, eel care-mi inconjoard numele dar, in mod real, cuvantul
adevarat (cu care s-a luptat poetul - Te-ai luptat cu insusi cuvantul/
si l-ai twins ) este identic cu esen^a personala a numelui: Numele sa
fie insusi cuvantul?

Insa, unde voi gasi cuvantul ce exprima adevarul?, pare a
spune poetul. Poezia nu mai are capacitatea de a revela tainele mai
adanci ale persoanei umane, pentru ca imersiunea in fiinja
personala, prin poezie, i§i are limitele ei, §i poetul nu poate
imprumuta vorbirii poetice ceea ce nu-i este propriu acesteia, nu-i
poate reda cuvantului originara identitate cu adevarul.

Lupta incepe de la el cu el insusj. Atat in Lupta ochiului cu
privirea, cat §i in Lupta inimii cu sangele, poetul se gase§te in faja
inabordabilului, a acelei situajii in care se apropie de mare, dar nu o
poate sonda cu spiritul.

Simjurile, care pareau de neinvins §i capabile sa conjina tot
adevarul, sufera drama unei miopii gnoseologice, caci ele sunt ochi
in descrestere... iar dinlauntru in afara/ numai cuvinte/ oarbe.

Sim^indu-§i disperarea §i neajunsul de a nu fi capabil sa §tie
toate lucrurile, el afirma: n-am cer...am loc numai atat cat sa-mi
amorf eased locul/ stand.

Moartea devine acum o problema de non-relajie, o problema
de neacceptare a realitajii celuilalt. Individualizarea societajii
contemporane se traduce prin distanfa... acoperitd de moarte.

83

Datorita acestui fapt, inaintarea in cunoa§tere devine
imposibila, fiindca adevarata cunoa§tere este, inauntru inspre mine,
dinspre mine; fapt pentru care prieten ifi este niciunul, datorita
esenjialului fapt, ca singurapradd e viafa mea.

In aceasta ipostaza a vie^ii sale, Nichita i§i da seama ca
poezia este un e§ec al cunoa§terii, o prea mare raspundere
nevalorificata, imposibila de fapt, pentru toate genera^iile. Am
dormit pe un tais de sabie e continuat de presinnirea unei judecaji
divine, in versul: sunt asteptat de ghilotind (Arta poeticd) .

Ca §i cand s-ar trezi din somn, din somnul atotputerniciei,
Nichita se izbe§te de realitatea faptului, ca prea repede se schimbd
ceea ce numim/ stdri de spirit. Viaja devine rigida §i mimarea ei
este un blestem, motiv pentru care e intemeiata definijia poeziei, ca
ochiul care pldnge ...pldnsul unui ochi neinventat.

Incepand cu aceasta data, Nichita va pendula intre adevarul
viefii §i esteticul artei. Rdsu' pldnsu' va fi sintagma, care va
exprima eel mai bine aceste doua stari contradictorii. Lucrurile
devin reci, indiferente, absconse.

In poemul Zicere, orice om prost este o grape, fiindca el nu-
§i poate da seama de adevarul adevarat al viejii. Pentru adevar
trebuie sa ai dinji tari, o inima care sa cuprinda tot universul §i tot
ce nu este privire dreapta e o muzica presata, o idila cu un final
macabru.

De§i nu se situeaza in atmosfera volumului, Brusca vorbire §i
Cdntec in doi privesc melancolic in urma. Cochetaria adolescen^ei
poetice e reac^ionara la standarde absolute, din care cauza: noi nu
vrem safim geniali,/ noi vrem safim trimbulinzi.

84

Iubirea lui devine o dungd subfire de tdcere, iar dorurile sale
sunt reci §i nemi§cate. In poema Grddina Ghetsimani, poemul
devine aproape nenecesar, datorita voin^ei poetului, care cauta un
cuvdnt ce nu existd. Imperceptibilitatea lui este numai de ordin
lingvistic, caci pentru poet este un cuvdnt pe care l-ai auzit.

Alergand dupa himera acestui cuvant inexprimabil ar dori sa-
§i rupa simjurile, datorita dramei in care: vine o vdrstd pe care/
adevdrul o vrea singurd. Poezia devine intoarcerea Fiului risipitor,
insa§i capitularea intregului efort de a cunoaste ceva.

Singura §ansa recunoscuta de poet e renunjarea la poezie,
pentru a face teologie, contemplate. In Odd bucuriei, acea stare
mdreafd a sufletului/ dezlegat de amintiri si de zborul ingerilor
protectori e insa§i substanja adevaratei vie^i, care este nici mai
devreme, nici mai tdrziu.

Viaja este, pur si simplu §i, in acela§i timp, „vizualul
vociferat" , modul in care, literatura sacra i§i expune programul.

Nichita ajunge la o teologie filosofala datorita intrebarilor
esenjiale §i admite ca eu sunt eel care a dat mdrturie/ pentru
existenfa lui Dumnezeu. Absurdul este inlocuit de un plan liniar al
istoriei, in care ne iubim ca florile in noi insine §i in care simjim
acele „materii imprevizibile, adesea incongruente" 22 ale existenjei.

Presimjirea moitii este din nou evocata in Idolii ierbii - sunt
iarba unui cal nendscut - dar §i in Fructe inainte de afi mdncate, in
care poetul reafirma ideea de a se pregati pentru un arbore mare,/
destinat sdfie numai si numai miros.

21 Doina Uricariu, op. cit., p. 58.
~ Eugen Negrici, op. cit., p. 118.

85

Previzibilitatea poemelor lui Nichita ia intorsaturi nea§teptate
uneori. De§i utilizeaza, pana la refuz, cuvintele de baza ale
vocabularului, livrescul poeziilor e intotdeauna o noutate.

Ia propoitii ideea eliberarii, ie§irii din istorie. Scdparea de
cuvinte e o problema care intoarce mereu la cuvinte §i la iubirea a
ceea poate fi spus.

In locul renunjarii la poezie, Nichita se reintoarce la laserul
lingvistic, contemplandu-§i neputinja de a rosti adevaral, in
neputinja de a-1 rosti intreg.

Necuvintele sunt, pana la urma, cuvintele lui, ridicate la nivel
aporetic. Eu am rdmas un pom singur. El un om singur. Iar poezia,
o intamplare fericitd, care nu e crezuta intotdeauna.

In volumul Un pamdnt numit Romania (1969), problematica
necuvintelor capata aspectul de „relajie dinamica «pulsatorie» intre
eu §i lume" ' .

Cuvantul visat este Cuvantul, Care a fast la-nceputul lumilor
lumii,/ plutind prin intuneric si despdrfind/ apele de lumind.

El cere imposibilul §i de aceea este trist, incat subscrie:

Nu ma face frumos nici tristefea,

nici amurgul, nici foamea,

nici inima altuia, nici copacii altuia,

nici strada goald de tine,

nici caii, nici iarba,

nici pietrele,

23

Dumitru Balae^, Dimensiunea patriotica, in rev. Romania literara, anul XVI, nr. 3, 20

ianuarie 1983, p. 5.

86

nici cuvdntul prin ale cdrui

vocale

pot sd privesc

caprin niste orbite goale.

(Cdntec)

In acest volum, Nichita pare a fi uitat problematica
ontologiei, pentru o reciclare anamnetica. Melodia cantata de o
chitard/ care lasa in sear a/ o umbra grea, triunghiulard (Muzica) e
un motiv de a imbraji§a brafele ei red, ale unei femei arhetipale iar
in Antimaterii invinse, distanfa aceea tragicd, pe care o strdbat/
privirile ca sd existe e o intoarcere la indiferenta adolescenfd, de§i -
spune el - am renunfat la amintiri.

Existenja lui, a poetului, nu mai este o existenja filosofata, ci
o existenja vulnerabila, in care:

Numai inima mea bate ding-dang

in clopotul trupului de muschi si de sdnge,

numai privirea mi-o sparg

de lacrima lucrului care pldnge.

(Confirmare)

In locul viejii pe care §i-o dorea extrem de cunoscuta, Nichita
alege somnul §i moartea prin inec, in aceste sunete de
privighetoare/ asupra cdrora m-am intdmplat/ in dimineafa
rdsdrind far a soare (Morfile iubite).

87

Escapada in timp merge, in poemul Baladd, pana la
fantazarea pe tenia unchiului Iosif - probabil un personaj adevarat -
pana la femeia din poemul Vitrouri, pe care poetul a sedus-o,
trecand peste legile tdcerii §i ale absenfei.

Vagabondajul mental ajunge in Intdmpldri in cere, pana la
pletele-n vdnt, pentru ca in poemul Aerul, moartea sa fie ipostaziata
in copacii negri din toamnd, un reflex instantaneu al unei astfel de
imagini privite candva.

Rolul anamnezei in poezia nichitiana este eminamente
aureolat de o viziune ampla a semnificajiilor cuvintelor. Daca
evenimentele care se vor a fi analizate comporta ameliorari poetice,
Nichita o va face intr-un mod cu totul desavar§it.

Rare sunt momentele autobiografice care nu au fost recenzate
de el insu§i. Din acest motiv, poezia lui este universal valabila,
fiindca atinge pragul maxim de generalizare. In definitiv, oricine ar
putea sa-§i scrie sentimentele aidoma lui, din simplul motiv ca el a
facut-o pentru toji ceilalji.

Ideea de piatrd va fi regasita oricand, la orice om, la fel §i
ideea de alee de aer impodobitd, insa trairea unui fapt anume nu
poate fi transmisa mai departe, caci totu§i asta rdmdne eel mai
important, - I vechiul copac pe care l-au mai vdzut §i alfii,/ femeia
dintdi, pe care au mai iubit-o §i alfii... §i faptul ca nu te mai pop
intoarce/ pentru ca te-au intors alfii,/ mereu alfii §i alfii §i alfii
(Poem) .

Sperand sa ca§tige macar cununa istoriei, daca nu a putut pe
cea a vesniciei, poetul i§i alege o sferd, ca sa locuiasca inlduntrul
unui ochi, vdzut din toate pdrfile (Cdntec).

Poezia este o strigare - de§i sunetele n-au copildrie - insa
atunci cand le striga cineva, ele sunt un strigdt de nastere, agonie.

In arta se traie§te o situate paradoxals poetul nu are nimic al
sau, decat pe el insu§i. Cuvintele sunt ale limbii materne, iar eu nu
pot sa am decdt ceea ce existd (A poseda) .

Aceasta precaritate a artei cat §i a existenjei nu este totu§i o
fundatura din care nu poji ie§i din simplul motiv, ca te poji inchipui
ca e§ti ceea ce exprimi de fapt.

Viaja iluzioneaza prin repeti^ia ei. Ea nu confera decat ni§te
cuvinte spuse pe jumatate. Cu alte cuvinte, ea nu motiveaza pana la
capat o existen^a personala, pentru ca nu-i poate da, de la sine,
oricarei persoane, ceea ce trebuie sa injeleaga.

Ceea ce §tim dorim sa aiba alt sens. Cele mai banale §i
comune realita^i am vrea sa aiba pecetea vie^ii noastre §i de aceea
poate ne-am sdturat §i noipdnd la urmd/ sa ni se spund lacrima cd-
i aur,/ sa ni se spund lana ca e turmd/ si boul junghiat ca este taur
(Taur) .

Ajungand la motivajia titlului pe care il poarta volumul,
Nichita vorbe§te din colful inimii, din acel loc din care poezia e
„bucuria comunicarii, (care) infrange lacrima" .

In Mutarea in lup §i in poema Un pdmdnt numit Romania,
evocarile sunt emblematice: Sfanta manastire Putna §i Sfantul
§tefan eel Mare, pe de-o parte §i balada Miori^a, pe de alta parte.

Nichita Stanescu, Nichita Stanescu — Fiziologia poeziei, proza ,p versuri, 1957-1 983, edi^ie
ingrijita de Alexandru Condeescu, cu acordul autorului, Ed. Eminescu, 1990, op. cit., p. 565.

Poetul vrea sa devina un lup dacic - caci bat lupii - pentru a
fi o straja la hotarele limbii romane, dar §i a pamantului romanesc,
aidoma lui Eminescu.

Dar, pentru a deveni baciul fundamental al limbii romane, in
numele oilor devine un lup care face, sa nu mai fie trist ciobanul/
care-si ridicd aleanul/ intr-o lund cat tot anul/ ludndu-si nuntasi/
brazi si pdltinasi/ preofi munfii mari,/ paseri lautari/ pdsdrele mii/
si stele faclii.

Continuarea Miorijei are loc in a doua poema, unde
Scrisoarea III este „completata" formal cu o §ueta lingvistica intre
Da §i Nu, pentru ca un dulce dor, sa invinga sfar§itul dramatic al
Miorijei.

Nichita vrea sa ne dezbracam de haine, de hainele groase ale
rautajii. Caci aceasta lepadare de noi inline, face sa vind peste noi
din nou lumina.

Pamantul romanilor se ingrasa cu trupuri... de doua mii de
ani, dar moartea ne face sa existam in doua tabere, care comunica:

suntem defafa eu si tu

si tu si tu,
viii si morfii laolalta.

Stramo§ii ne sunt in suflet §i ei raman acolo, Romania
devenind pamdnt de carne,/ pamdntule de pdmant, un loc in care
poji respira cu tine insu^i.

Curajul lui Nichita de a vorbi despre noi, romanii, cu patos,
il pot numi o vocafie speciald. Identificarea lui cu ceea ce este, ca

90

neam, e ca §i in cazul lui Eminescu, un mod de simplificare a
sufletului. Acest lucru se va observa §i in demersurile lui viitoare.

91

INCERCAREA DE A NU IMBATRANI SAU ULTIMUL
JOC AL TINEREJII

In volumul In dulcele stil clasic (1970), Nichita incearca o
reintoarcere la jocurile lui de tinere^e, pentru o descoperire a
sensurilor cuvintelor.

Clasicul, in loc sa fie un gest de pietate, se incadreaza la
Nichita in modul de continua demitizare §i vulnerabilizare a lui.
Tot ceea ce parea bine spus ajunge la el ca o motivare a pasti§ei, un
act comic, intr-un anume fel.

Marele avant pentru injelegerea existenjei se efemineaza in
mod vizibil, in locul acestuia ramanand doar dorinja de a fi prezent,
de a fi necesar pentru poezie.

Un ochi este in el insusj §i prin el filtreaza poezia. Ochiul
acesta poate vedea ceea ce el nu poate vedea §i, in consecinja,
existenja lui concreta trece printr-un mare pericol (Vedere in
acfiune) .

Neputin^a de a fi el insu§i poezie, de a fi insa§i poezia, il face
sa se simta doar un cuvant, alcatuind langa to^i ceilal^i oameni doar
un infeles de fraza/ o vorbire intrupata/ a unei mari fiin^e
(Invizibilul soare).

„Atotputernicul" Nichita se simte umilit de propria sa create.
Central de greutate nu mai este cuvantul, ci framusejea, sangele,
lacrima. In schimbul marelui inger contemplativ, rasare in Moartea
pdsdrilor un inger cu aura lui afumata, ce i-a cazut injurul gatului/
ca un §treang.

92

Ii pare rau ca va muri §i ca in locul lui nu va mai fi niciun
inger §i ca aceasta ora barbard va fi aidoma unei ploi torenjiale,
timp in care va respira din ce in ce mai pujin.

Presinnirea §i pesimismul incep sa faca casa buna in poetica
nichitiana. Motivele poetice vor fi singuratice, monolitice §i pline
de amaraciune.

In Despre lupul singuratic, moartea lui devine un vis
fldmdnd, care adoarme in vis purtat de o otrava venitd din infinit, pe
cand in Pierderea cunostinfei prin cunoastere, moartea trece printr-
un proces de emancipare, deoarece am cerut o figard si tata a
cob or at pe o razd si mi-a aprins-o.

Se simte sau incepe sa se simta slab, dar acest sentiment
profund vrea sa §i-l anihileze in timp ce scrie. Nevoia de concret, de
real, este o lupta cu moartea, cu acest deznodamant care 1-a chinuit
acut pe Nichita.

Totul este unfel de sfdrsit, in care nici prietenii nu mi-i ating
§i nici soarele, nici stelele, nici luna. Autoironia capata §i ea forme
familiare.

In Al meu suflet, psyhee, ingerul devine un zeflemitor, care ii
arata poetului propriile sale metehne. Pentru prima data moartea
apare extrem de normala: In curdnd ai sa mori si viermi/ ifi vor
forfoti in ndri, in bot, in rat, in trompd!

Distanja dintre angelic §i propriile sale pacate e una
incomensurabila, caci ingerul se indepdrta cdtre o depdrtare de
aur.

Problemele lingvistice se confunda acum cu problemele
existenfiale. Nichita a ajuns la cuvdntul greu §i maniera lui de a

93

exista este orbirea, o orbire tremurdndd aidoma pasarii din
Mdiastrd.

Pe coljurile ruinelor interioare apar ochiuri de apd, unde
nebunia nu poate fi cenzurata de nimeni.

Incepand cu poemul Hrana, poeme ca Trei cai, Dulce cupa
mea de piele, Baladd sau N-ai sd vii nu sunt decat moduri de
eschivare de la responsabilitatea suprema a poeziei, prin care
Nichita vrea sa scape u§or §i candid in acela§i timp.

El renunja la tot ce inseamna cunoa§tere pentru a se juca, in
mod organizat, cu acele intorsaturi de vers, frante adeseori.
Sublimarea poeziei in acest context devie o perorate aproape
salvatoare, pentru ca simjea nevoia unui moment de liniste.

Formulele populare sunt utilizate impreuna cu termeni
necorespunzatori - Ea mi-a spus, cdci md iubise, - / despre marele
Ulise,/ care tocmai pldnsu-mi-se/ de rdu gdnd, de negre vise. -
repeti^iile in strofa au darul de scoate in evidenja adjectivele finale
- Befi din cupa mea de piele/ Doamna, numai vinuri grele/
Doamna, numai vinuri rosii/ Doamna, numai vinuri verzi/ Doamna,
numai vinuri albe/ cdci vd stau covor sub talpe/ si la mdnuri stau
inel,/ vdna mea vd e cercel. - iar verbul „a avea", la forma negativa,
produce un contrast uluitor:

N-ai sd vii si n-ai sd morfi

N-ai sd sapte intre sorfi

N-ai sd iarnd, primdvard

N-ai sd doamna, domnisoard.

94

Aparentul absurd al acestor poeme poate fi explicat prin
aceea ca nu cauta o cursivitate a ideilor, ci o cursivitate a rimei.
Nichita „inainte de a-§i construi un sens, cauta sunetele, lungimea
de unda pe care acesta va veni . . . (fiind) fascinat de perspectivele
deschise fiecarai nivel" poetic.

Jocul de-a poezia, acea forma de imaturitate ingenua prinde
bine in aceasta etapa a vie^ii sale, de§i critica literara §i-a manifestat
dezaprobarea faja de aceasta intoarcere la origini.

Incercarea de a scapa de complexul de a fi bdtrdn §i totu§i
tdnar continua in poemul In dulcele stil clasic, unde himera unei
iubiri rasare de oriunde, fara a fi perceputa:

Dintr-un bolovan coboard
pasul tdu de domnisoard.
Dintr-o frunzd verde, paid
pasul tdu de domnisoard.

Dintr-o inserare-n seard
pasul tdu de domnisoard.

Dintr-o pasdre amard
pasul tdu de domnisoard.

Megalomania poetului devine sentenjioasa in final, cand
pasul trece eu rdmdn, stricand toata impresia de fond, a
rememorarii unei iubiri pierdute.

25 Lucian Raicu, Structuri literare, Ed. Eminescu, Bucure^ti, 1973, p. 260.

95

Poemul nu a vrut sa scoata in evidenja persistenja iubirii,
chiar §i numai in memorie, ci distanja esenjiala dintre valoarea ei
fugitiva §i valoarea pe care o capata in poezie.

Himerele incep sa fie subiecte de studiu poetic. In Manuka,
mana ei este lungd, siderald, de-a dreptul fantastica, pe cand in
Galben copil, oprit in pozd, poetul insu§i este un portret/ara suflare
si dormind ca un faraon in piramida.

In poemul Estompare, iubita este o tandrd arsurd §i un dulce
vaer, pentru ca in Din aceastd carcasd, un cal imbdtrdnit/ inainte
de vreme, sa fie himera care necheaza mult bolnav/ ' ... care aiureazd
de-o viafd.

Mult vechii de romantici... este cautarea idealului feminin
absolut ca o implinire a existenjei pamante§ti:

De ce n-a§ crede cd exigti

tu ce respiri in unde,

tu singurd, vdzuto doar cu ochiul

triunghiular, dinfrunte.

Poetul marturise§te ca ii este greu §i cd infioratul meu creier
gdnditor/ va rdmdne mereu locuit/ de aceastd fantasmd (Intr-o
mare de plasma), in care nepdsarea ta, oarecare, a iubitei, e tot
greul care-1 face bolnav.

Privind spre poezie, el o vede ca pe o smulgere de limbd §i o
pasdre fdrd zbor,fdrd rost (Scripturd). Via^a este numai o clipd, iar
moartea ar vrea sa intdrzie numai o clipd, ca sa nu ramana inghejat
alaturi de ceea ce a iubit eel mai mult.

96

Speranjele sunt pline de frig iar ea nu i§i da seama de
universul albastru si gol. Culorile ajung sa se innegreasca din ce in
ce mai mult la Nichita, pe masura ce masca sonord aluneca de pe
inima, adica propria-i naivitate, care spera la bucurie in aceasta
viaja.

Uneori, luminozitatea apare din trecut, ca in poemul De
dragoste, unde: ea std plictisitd si foarte frumoasd/ pdrul ei negru
este supdrat/ mdna ei luminoasd/ demult m-a uitat, iar in A mea,
autoironia se sfar§e§te sublim, caci femeia, cu pdrul lung si negru
(ce) si-l intinde de la usd spre pat/ (e pentru ca) sa nu greseascd
bdrbatul niciodatd/ drumul predestinat .

In aceste poezii ale lui Nichita, se implinesc cuvintele lui G.
Calinescu: „nu i se poate cere mai mult (poeziei n.n.) decat sa se
prefaca a transmite un sens" 26 . Sensul poeziei nichitiene fiind, in
aceasta situate, unjoc al intdmpldrii .

Volumul Belgradul in cinci prieteni (1971), dupa expresia lui
Gheorghe Parja, are de-a face cu „obsesia numerelor" a lui
Nichita, cu acea atenjie de a „respecta ordinea cosmica, prin faptul
ca respecta cifrul" dar §i cu suple^ea de a vorbi despre sine ca
despre un altul.

El este o inima ce dddea din sdnge ca dintr-o coadd in
poemul A cumpdra un cdine, pe cand in Vitrificare, ochiul,
percep^ia sa este dura §i nevorbitoare.

^ 6 Cf. Eugen Negrici, op. cit., p. 56.

Gheorghe Parja §i Adam Puslojic, Sub podul lui Apollodor despre Nichita Stdnescu si alfi
poe(i din lume, Ed. Du Style, Bucure^ti ,1998, p. 99.
28 Ibidem.

97

Ochiul trebuie sa se inspaimante, caci de la o vreme... simt ca
a inceput sd vaddprin noi cineva, iar privirea lui, noi nu o §tim.

Daca pana acum, ea era femeia iubita, in poemul Frica, ea
devine ce eu o contemplu/ si-as putea s-o omor/ cu o singurd
loviturd.

Pietrificarea poeziei este evidenta in Strdfund de ochi, unde
valul venind spre mine a impietrit in aer, iar iubita a rdmas intr-o
deplind nemiscare, alaturi de secunda (care) estefixd ca o perld/ si
stropii valului atdmd-n aer.

Strigarea pe nume apare ca lasarea de noapte: intotdeauna
definitiva. „Tu" este un cuvdnt din doud litere , fiindca iubita il
poarta in sine pe el §i, din acest motiv, fericirea este un dans peste
pdlmile pe care fi le fin intinse (Feding).

Poemul Poetul ca §i soldatul e o inglobare a doua vieji cu
acelasj sens. Poetul ca §i soldatul nu are viafd personald, pentru ca
ei sunt in slujba celorlalji. Poetul este impreuna cu sentimentele
furnicii, ale omului care este prea mic in comparable cu cosmosul,
dar nu atat de mic incat sa nu zboare cu aripile pdsdrilor.

De aceea, lacrima poetului nu e lacrima lui, ci lacrima
lucrurilor, esenja care te face sensibil la tot ce exista.

El e §i aidoma timpului, mai repede sau mai meet,/ mai
mincinos sau mai adevdrat dar, cu precadere, el este omul caruia ii
place orice lucru adevdrat, fiind mai subfire ca raza, fapt pentru
care nupunefi mdnapepoet!

Geneza volumului este geneza unei comuniuni de iubire. Cei
cinci poeji trebuiau sa fie §ase, cina cea de taindfdrd sase (Ritual),

98

insa plecarea poetului belgradean Radomir Andrici, a stabilit
configurajia finala.

Efuziunea poetica nu ajunge §i nici paharele nenorocite,
cerandu-se umbra cuvantului, ca sa lase pata... de neinjeles/ pe
sufletul meu de azi, de ieri, de alaltaieri (Pe eel mai des). Aceasta
umbra este o inima pe toate fefele, in care omul cu M mare, se afla
in moartea cu m mic (Tragere la sorfi) §i care, ii distruge adevarata
prezenja de spirit.

Inima este pasagerul lucid/ intr-un avion ce se prabuseste/ in
flacari, iar moartea este o floare/ in mdna unei morfi cu mult/ mai
marefDupd intoarcere). In sfar§it, el este un crucificat... intr-un tril
de privighetoare (Ce fel de tren), eel care a patimit pentru
frumusejea limbii romane.

Mai inainte de a nu mai zambi in cuvinte, aceasta ultima
perioada fericita a creajiei nichitiene, este ca o floare rara, aproape
de varful Himalaiei. Dupa ea, dezamagirea se va instaura §i in
poezie, dar mai mult in afara ei.

99

CAND EL NU MAI ESTE INJELES DIN CAUZA
NEMURIRII: O SINGURATATE A SINGURATAJII

„Sensibilitatea, care este pentru ea principiu §i finalitate, are
oroare de vid" , de tacerea care se poate lasa dureros in jural ei, de
lipsa de raspuns la declarajia de dragoste pe care a facut-o cu atata
inima larga.

Pentru ca poezia s-a-ndurerat din cauza sentimentelor
cuprinse de frig, se poate face un roman, iar atunci cand poezia
devine romanul unui sentiment - a§a cum este subintitulat volumul
Mdrefia frigului (1972) - se intampla faptul, ca in ea ingheaja
iubirea, de§i nu de tot.

Frigul este o metafora pentru cerebralizare, pentru
constientizarea rece, iar mdrejia lui consta in metafora singuratajii,
cand poetul ajunge nemuritor si rece, dar §i foarte singur, insingurat
cu sine §i cu ceilal^i.

Nichita experiaza acum foarte dureros sentimentul vidului
interior §i al non-sensului, adevaratul absurd in care oboseala de a
trai te face sa ai punctul de vedere al pietrei, sa fii atat de epuizat
sentimental §i existential, incat sa nu mai ai nici puterea sa traie§ti,
dar nici sa mori, §i nici dorinja de a mai dori ceva: Merg ca si cum
as sta,/ si desi sunt satul de aer, respir./ ... nu mi-efoame si/ nu mi-e
sete,/ dupa cum nu mai sunt tdnar,/ dar nici batrdn nu sunt.

Poetul a ajuns in acel fund de iad, in care nimic nu mai
conteaza §i nimic nu mai are prej, pentru ca Am cheltuit atdtea zile/

^ Paul Valery, Poezii. Dialoguri. Poetica §i estetica, Ed. Univers, Bucure^ti, 1989, p. 664.

100

incdt o zi in plus risipd/ nici mdcar nu ma face mai same, din care
cauza Nici dorinfa de a supraviefui/ nu ma face sd respir mai des §i
Nici moartea nu mi se mai pare/ atdt de mdreafd.

Universul intreg i§i pierde toata stralucirea in aceasta
prabusire interioara, in care totul exista, dar nimic nu are valoare.
Nimic nu se pierde, dar nici nu se ca§tiga. Poetul este un apostat al
iubirii §i al credinjei sale, §i de aceea la miezul nopfii/ vine
ingerul// ' ... si el ma va schimba.

Dar, se intampla miracolul: Creste altd iarbd, (chiar daca
intr-un alt poem) §i mie mi se pare grozav cd ea creste.

Dupa scufundarea in adancul propriei dureri pana la epuizare
§i pana la auto-exterminare interioara, regasirea pare o exuberant,
sensul viejii in insu§i faptul de afi este din nou sublim. Dar poetul a
pierdut din foita vitalitajii sale, din foita propulsatoare cu care a
pornit la drum.

Nichita incepe acum sa se simta murdar de aceasta existenja,
in fa^a ierbii, a pasarii, a lui Uwe (care) intre timp a murit, in faja
orei, fiindca timpul incepe sa fie o oglinda a con§tiinJei. Intors din
imersiunea aceea fatala in sine, nu mai poate uita adevarata fa^a a
sinelui.

Acum cauta socratic un dumnezeu (in poemul Plus unu mai
pufin), incepand de sus in jos, de la abstract la material, in „nevoia

on

launtrica de transgresare a acestui spajiu"" , intreband daca nu este
dumnezeu, secunda, cuvantul, iarba, piatra, asinul, §oarecele,
pomul, §arpele..., care sa ii dezlege misterul acestei existence,
sensul §i in^elesul adanc al ei.

30 Ion Pop, Nichita Stanescu... , op. cit., p. 198.

101

Coboara de la abstract la ceea ce este umil §i josnic, pentru ca
in^elege sau intuie§te ca Dumnezeu Se reveleaza in smerenie.

Aceasta cadere a sa striveste un inger, adica propria sa idee
despre viaja, despre sine, despre lume. Este caderea din nemurirea
Luceafarului, sentimentul total, pentru care azi Sanger (Prinful
cazdnd de pe cal).

Este o cadere din sine spre sine, binefacatoare, in care poetul
renunja la al nemuririi nimb, pentru regasirea de sine §i pentru
restabilirea injelegerii cu ceilal^i.

Acest demers al sau nu prea a fost insa bine tradus din
versuri.

Nichita face incercarea de a-§i spune durerile cat mai
transparent cu putin^a, pentru a se elibera de ele §i pentru a-§i arata
adevarata sensibilitate faja de oameni §i de lume, neascunsa sub
masca unor prea frumoase sculpturi ideatice, motiv pentru care vrea
sa fie sincer, macar odata in viaja:

Insa spun totul, astazi, chiar totul,

sir a cea rece de cdine,

urdtele labe si botul

lui Astazi latrdndu-lpe Maine.

Atmosfera din jurul lui este un aer infectat, in care S-au
sfdramat prin venire spre mine...fiiniele gdndite si minunate §i
ploua cu sfdramdturi (Singurd vedere) .

Abia se mai intrezare§te posibilitatea salvarii pe scdndura
orelor (atunci cand mai exista asemenea ore) a viefilor multele -

102

adica a viejii raspandite in admirajia pentru lucruri - din deluviul
care ineaca sensurile existenjei (Noe).

Nichita nu se lasa insa cu totul de jocuri poetice, dovada
poemul Marina, care este o replica, in acela§i timp, la Eminescu,
Rimbaud, Valery, Apollinaire, dar §i la pictura suprarealista, caci:
inainteaza o mare suspendata...

Acestea insa sunt momente de repaos, pentru a-§i trage
sufletul, inainte de a continua acest maraton al regasirii de sine, in
care poetul aude timpul ca pe un cronometru.

Intr-o Rugaciune din toata inima, Nichita implora sa vada
invizibilul rasarit din lucruri §i eel mai diafan abur al sufletului sau
- incat sa treaca printre degetele tale - prin spalarea ochiului
interior (al vederii mhn;ii) §i a inimii: spala-mi ochiul...§i spala-mi
inima.

Poetul sta sub auspiciile sumbre ale propriilor sale erori, care
il apasa ca un trup nou §i necunoscut peste trupul vechi §i care il
ameninja cu ingerul negru/ care mi-a indurerat caracterul. De§i
pare o rugaciune impersonala, e totu§i foarte personala, pentru ca
iubirea conturata vag, careia i se adreseaza, e persoana lui
Dumnezeu.

Din acest punct de vedere, chiar fara sa-§i dea seama, toata
poezia lui e o rugaciune, o rugaciune adresata iubirii §i care
implora: na§te-ma (Catre Galateea, din alt volum, despre care am
vorbit) §i apoi Iarta-ma §i ajuta-ma.

Iubita sau iubirea este cea care il salveaza, ca o fiinja eterica,
ce poate sa-i asigure zborul spre inalt:

103

Ea s-a imbolnavit de aer

exact in aceeasi secunda cdnd eu

m-am umplut de bube.

Ea erafoarte palida

cuprinsa defebra stelei polar e.

(Pdnza de pdianjen de Goya)

Contrastul dintre ea §i eu este, paradoxal, salvator, pentru ca
Ea era bolnavd de mov §i il poate „spala" in prea multul mov al
privirii, §i iubirea merita sa ii marturise§ti ceea ce/ vreau prin destin
de atdta vreme sd-i spun.

Chiar daca Ea era bolnavd de propria sa indiferenfa,/ de
propriul sau rasarit, iar Eu incepusem sa-mi rup memoria/ cum
rupi o camasa murdara.jpoGtxil se vrea transfigurat de iubire,
impreuna cu iubirea, contopit cu ea §i cu transcendentul.

Nichita se §tie in intrecere cu timpul in incercarea lui de a
cuceri piscurile poeziei §i ale injelegerii, de aceea, in poemul
Intrebdri, printre idei filosofice, in§iruite fara vreo prelucrare
metaforica, se afirma ca: Ceasurile sunt bisericile noastre/ de mdna
sau de buzunar,/ de perete...// Ne rugam ludnd cunostinfa/ de
bataia lor inscrisape cadrane.

E frumoasa ideea ca timpul e bis erica in care ne rugam
inainte de a trece la Dumnezeul eel vesnic.

In poemul Despre starea de zbatere, revine imaginea
spajiului securizant al catedralei, care Bate cu clopotele...
dezordonata clipa.

104

Poetul este un fluviu de cuvinte, care se vede decapitat dintr-
o data de dalta/ cea vorbitoare.

El este eel care nu poate sa moara desi nu mai stie/ ceea ce
pentru el, odinioara, a fast viafa. II desparte de sine insu§i un tais
superior, de propria sa via^a §i de propriile sale cuvinte.

Versurile: Da-mi linistea, catedrala frumoasa,/ si altfel de
moarte, sunt un fel de Ca sapot muri linistit, pe mine,/ mie redd-md
nichitian.

Letfia de zbor ne invaja, a§a cum ne-a obi§nuit Nichita,
zborul spre sine, mai degraba decat o cadere in sine, decat un zbor.
A doua lecjie de zbor este de la nastere spre moarte, iar a treia, cea
in care, incepi sa fii pururi altcineva, cu ale carui aripi zbori, ca in
Corbul lui E. A. Poe.

Acestea sunt etapele esenjializate ale poeziei, ultima fiind cea
in care po^i sa fii cine vrei, pentru ca nu e§ti decat tu insu^i, in toate
deghizarile, care nu-^i provoaca decat o mai mare foame de tine
insu^i.

Dorinja regasirii de sine §i a linistii, devine acum o obsesie §i
o zbuciumare permanenta la Nichita.

In poemul In landa de piatra, el ajunge la un sentiment
mistic, in care, nevoia de puritate este atat de mare, incat resimte
puternic cdte absence de biserici sunt pe lumea asta, simte nevoia
ca sa se sfinjeasca toata firea, incepand de la tradatori, lasi §i curve,
care au nevoie de un altar.../ o bisericd spre alinare §i pana la o
biserica/ pentru rugaciunea ofilirii florii §i alta pentru iepurele
impuscat, dar §i unde sa isi planga lacrima de rugina/ pusca

105

vdndtorului mort - la fel de dureroasa §i induio§atoare ca §i
lacrimile de sdnge ale Miorijei.

Mai mult, lacrima de rugind e poezia unei vie^i in care
vdndtorul ajunge mort.

Obsesia ontologizarii pietrei il urmare§te pe poet, incat
deplange lipsa unei biserici de piatrd, in care sa stea in genunchi de
piatrd, pietrele iar in poemul Ardtarea pietrei, aceasta devine un fel
de unitate de masura a fiinjarii frumusejii, pentru ca lucrurile cele
mai inefabile, sunt comparate cu imuabilitatea pietrei, §i anume: eel
mai frumos lucru al meu/ adicd versul, %\frumosul eel mai frumos
al copacului, mirosul, cat §i viaja insasj sau ce este mai frumos in
el,/ viafa lui pldpdndd . . . strdvezie .

Nichita compara fiinja frumuse^ii cu nemi§carea in sine a
pietrei, care in afara nu are frumusete, nici forma, decat aleatorie.
Pentru ca inefabilul pldpdnd §i strdveziu trebuie sa aiba taria pe care
o are in sine piatra.

Frumuse^ea aceasta este treimica - un eu poetic, un tu
harismatic (copacul binemirositor) §i un el, care personifica
persoana insa§i - „sinele liric reprezentat ca persona"' - : o esenja
inefabila, o esenja pura §i o esenja totala - un Kcdoq KcryaOoq, in
care ceea ce este frumos, ce este bun §i ce este iubire, formeaza
desavar§irea imuabila.

Poezia lui Nichita este „treimica" ea insa§i §i in aceasta a
intuit el perfecjiunea poeziei, pentru ca totdeauna momentele
poemului sunt trei, dupa care, orice continuare, este lipsita de sens.

31 Oana Chelaru-Muraraj, Nichita Stanescu - Subiectivitatea lirica, Ed. Univers, Bucurejti,
2000, p. 121.

106

Pasarile sunt simboluri ale paradisului, de aceea poetul spune

- in Raportul cdtre pdsdri - ca N-am mai zburat in aerul vostru...
de multd, multd vreme/ n-am mai cdntat, ca un regret al unei stari
edenice neexperiate:

Voi care suntefi deasupra mea,
ca o memorie a neintdmplarii

credeli-md voi si iubifi-md
cum moartea-si iubeste eroii.

Memoria neintdmplarii este cea a intenjiei binefacatoare, pe
care ingerii o stiu.

Poetul se simte tot mai familiar cu gandul moitii, poate chiar
ca o presimjire, de aceea se apropie tot mai mult de aerul mistic al
poeziei, ca sa respire mirosul apropierii de lumea spirituala.

Testamentar, el vrea sa fie „ingropat" alaturi de iubita, in
pescdru§ul eel alb/ ca sa nu rdmdnd/ far a diademd de carne vie/
aceastd fard de vis {Aceastd fard de vis).

Aceste poezii sunt, in mare parte, arte poetice, in care poetul
deslu§e§te, pentru cine n-a in^eles, universul poeziei lui, unde toate
lucrurile sunt stranii alfabete (Lecfia de citire) §i in care
eminesciana suferinfd dureros de dulce este Starea de afi perpetua
a poetului §i rajiunea poeziei §i a vie^ii sale:

Ah, n-o sa stie nimeni
gingasa pricind a leandrului
profunda pricind a stejarului

107

cauza ochilor mei.

Ah, n-o sd stie nimeni

zburata pricina apdsdrilor

impietrita pricina a pietrelor

cauza inimii mele.

Ah, n-o sd stie nimeni

neagra pricina a pdmdntului

curgdtoarea pricina a rdurilor

cauza sufletului meu.

Esen^a viejii este elegiaca, dar nu este definibila. Caci
„poezia este in masura sa gandeasca realitatea intr-un mod
inaccesibil gandirii filosofice" 32 .

Martor al adolescenfei ruginind (Ciresar), Nichita vede
timpul ca pe o dimensiune existen^iala, il resimte ca pe o durere a
Altcuiva, §i de aceea din nou/ avem o cruce pregdtitd/ pe care vom
rdstigni un ecou/ sau poate aceastd clipitd (Desenpe o aripd).

Nostalgic, constata ca se poate azvdrli ca la sapte-spre-zece
ani... peste miristea aceasta/ de coarne de melc, daca prive§te in
urma, cai grafiosi levitdnd/ ...de ieri inspre ieri, vin la mine/ sd-mi
mdndnce urdtul, sd-mi pascd/ albdstrimea cereascd! §i poate fi
pdrdsit de umilinfa trupului, pentru a redeveni frumos la vedere
(Ciuleandra) .

32 Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, Ed. Cartea Romaneasca, Bucurejti, 1996, p. 100.

108

Dar in urma lui ramane ceea ce poate fi citit/ pe aripa unei
pdsdri din vis/ nemdrturisit . Chiar daca pare, ca „poetul §i-a trait
viaja la scena deschisa" ~ .

Timpul cu secunde de sidef si de carne, este o memorie
dureroasa, o constatare a vie^ii, in care poetul priveste in urma la
anii iluziilor fericite, pe de-o parte, §i la momentele in care a fost
profimd dezamagit, pe de alta parte.

Nichita aproape ca nu mai are ce spune despre via^a, ci
priveste constatativ §i filosofic la panorama propriei sale vieji,
printr-o memorie proustiana, revazandu-§i iubitele mele/ (acum) in
brafele altora ca in spdnzurdtori, - /phi neplouate si oua/ fara
pui!, sau moartea calului odihnindu-se in fundul ochiului meu
(Nimic nu este altceva) sau iara§i pe iubita frunzelor, Umbra care a
plecat (Strigarea numelui).

Viaja e o durere nemarturisita - sau marturisita printre
cuvinte de sidef si de carne (parafrazand propria lui metafora) -
care 1-a spalat cu prof, cand nimeni n-a vrut sa ma spele, - / decdt
vrdbiile cu stridentul cldbuc/ al nefiiniei. Pentru ca durerea este o
spdlare pana la nefiinid a sufletului.

Cuvintele lui nu mai sunt metafore, ci sunt realitaji pentru
care po^i sa plangi, fiindca ele dor, §i nu e blestem mai greu aruncat
unor persoane (fostele iubite), decat sdfie ce sunt! (Ciuleandra) .

Acum, c&n&jalea imi incoroneazd/ cu o aura de dinfi albi/
rdsul celui ce a apucat sa rddd (Nimic nu este altceva). Acum,
metafora §i-a pierdut sensul, logica existenjei §i a poeziei, care se

33 Alex Stefanescu, Introducere in opera lui Nichita Stanescu, Ed. Minerva, Bucurejti, 1986, p.
26.

109

vroia cuceritoare de universuri armonioase §i fastuoase, se
preschimba de catre logica dureroasa a viejii, care-§i face altfel
calculele: Noi stim ca unu ori unu fac unu,/ dar un inorog ori o
para/ nu stim cat face etc. (Alta matematica) .

Dar mai exista §i o matematica a iubirii, care face din doua
persoane care se iubesc, una singura, Nichita ajungand sa experieze
sensul mistic al iubirii §i al casatoriei, in^elegand unitatea iubirii:
Numai tu §i cu mine/ inmulfifi §i imparfifi/ adunafi §i scazufi/
ramdnem aceia§i...

Pentru aceasta e nevoie ca ceea ce este numai un ideal, o
imagine mentala, sa coboare in inima, sa se inunde de dragoste:
Fieri din mintea meal / Revino-mi in inima! Ceea ce pare numai o
parafraza eminesciana are astfel un sens existential foarte concret §i
adevarat.

Poetul i§i apara dragostea infriguratd (Nedreptate) , in aceste
poeme, in care cuvantul este un iepure viu (Alunecarea gdndului) .

Nichita incepe sa i§i renege credin^a in aurorala sculare din
somn a primelor volume, (Du-te tu la mine/ mers al meu de cal pe
doua potcoave) , pentru a se intoarce de la o viziune solara, la una
hypnotica: Lasd sa fie acest creier frumos/ plapumd pentru ideile
friguroase./ Culcd tu infundul ochiului albastru/ animalul rdnit cu
vederea de mine.

Universul poeziei lui nu mai e agresiv §i expansiv, ci
contemplativ pana la compatimire : Mai multd mild pentru stelele
care rdsar,/ mai multd compasiune pentru raza de la lund (La
ultimul etaj). Pentru ca ceea ce gdndesc eu nu este o raza,/ ci este o
pernd pentru iepuri (Vdndtoare).

no

El se retrage in sine, in sinele eel mai adanc §i mai pu^in
afi§at indiscrejiei celor din jur, cu o pudoare metafizica, dincolo de
sine §i de moarte, lasand la vedere numai zdpada cea alba/
scdnteietoare ... cum este numai cuvdntul/ atdt de friguroasd/ cum
este numai cuvdntul, unde noi doi ne-am iubit §i unde urma
noastrd... este aidoma copitei unui animal sideral (Ce alb, ce negru
de alb!).

Aceasta zdpada alba care este poezia, revela aspira^ia ultima
spre puritate. Tandrejea iubirii nu mai vrea sa ia in stapanire, nici sa
se remarce, ci sa-§i piarda urmele trecerii in zapada calda a inimii,
dincolo de greul cuvantului cu care a patimit, constient ca mai mult
nu ni se cuvine (Colindd pe loc).

Ca sa-1 injelegi pe Nichita, trebuie sa ai ochelari la inimd
(Orfeu in vechea cetate) §i, in general, ca sa injelegi fiin^a umana,
trebuie sa ai ochelari la inimd.

Pentru ca poetul, dar §i tot sufletul omenesc este mai sensibil
§i mai ginga§ decat mirosul florii, chiar daca nu miroase cum
floarea §i oamenii nu §tiu cum sa ia ceea ce nu miroase cafloarea/
dreptfloare. Trebuie sa prive§ti prin ochii harului lui Dumnezeu ca
sa vezi aceasta floare ascunsa.

De aceea §i poetul intreaba iubirea: pofi tu sa fii vederea
mea? (Starea cdntecului) .

Poemele Molima §i Spre semn sunt o ilustrare a sincopei
poetice §i existenjiale prin care trece Nichita, in care prozaismul
dur este semn al unei alunecari tot mai periculoase spre o prabu§ire
interioara.

in

In volumul Epica Magna (1978)" , aparut la o distanja de
§ase ani de Marejiafrigului, Nichita mai pastreaza inca multe dintre
caracteristicile poeziei anterioare, dar incepe §i sa se schimbe, din
punct de vedere al abordarii limbajului poetic, al raportului acestuia
cu realitatea pe care trebuie sa o exprime.

Logica poeziei se intuneca, nu pentru ca limbajul ar deveni
mai ermetic, ci pentru ca realitatea e din ce in ce mai pmin
transfigurata, iar poetul incearca o denudare a expresiei, care are un
efect contrar, obscurizant.

Urmarim din ce in ce mai pu^in idei sau sentimente, pentru ca
incepem sa intram intr-un univers halucinant, dar nu de dragoste, ci
de nefericire. Multe ganduri §i sentimente se repeta. Este un
amalgam interior, un munte interior, ca un vulcan care a§teapta sa
erupa.

Aceasta se vrea insa §i o recapitulare a unei pove§ti, o epica
magna ce cauta sa se spuna, in care poetul a adunat ganduri de tot
felul, in ace§ti ani, le-a mistuit §i a incercat sa le sublimeze, sa
sublimeze triste^ea §i suferinja in acela§i fel, in care a procedat §i cu
dragostea.

Transfigurarea durerii este insa o lupta §i mai grea cu
cuvantul, in care se ajunge la resorturile cele mai intime ale
sufletului, acolo unde cuvantul nu poate fi decat strident, daca vrea
sa fie cat mai real.

De aceea, ceea ce face poezia sa acum nu este decat sa
exprime, in mod sentential, profunde adevaruri ontologice.

34 Nichita Stanescu, Epica Magna, Ed. Junimea, Ia§i, 1 978, cu o subliniere grafica de Sorin
Dumitrescu.

112

Nichita se-nsingureaza in cuvinte §i incepe sa sculpteze in
frigul lor - pentru ca incearca sa fie un Michelangelo al ideii - iar
cuvintele sunt un spectacol metaforic, care ascunde o drama
interioara profunda.

Nichita incearca sa renasca din propria cenu§a a dezamagirii
§i a durerii, ca pasarea Phoenix, o metafora - §i o alegorie - centrala
a volumului (in poemul Invdfdturile cuiva cdtre fiul sau), vrand sa
transforme poezia intr-un mod de purificare interioara: Spald-te si
curdfeste-te! / Pdsdrii Phoenix nu-i plac/ hoiturile si murddriile!

Sublimarea sentimentului este incercarea de recucerire a
inocenjei, fiindca pierderea puritajii §i a seninatatii e cea mai mare
nefericire.

Semantica adevarata a viejii transpare prin poezie, pentru ca
Nu trebuie infelese sentimentele,/ ele trebuie trdite §i Nu trebuie
mai ales sa infelegem, -/trebuie mai ales safim (Peon).

Volumul incepe de la A, (Descrierea lui A), de la acest alfa,
care este cuvantul personificat, angelizat, din infruntarea caruia -
tema mai veche - rezulta o lupta care naste infeles.

Acest alfa - cuvant originar, genesific - este templu al
cuvantului, este gandire devenita strigat/ inzdravenind un mormdnt
§i trup al gdndirii, subliniind prin acestea funcjia sacramentala a
cuvantului, cea pascala §i cea eshatologic-anastasica, precum §i
caracterul sau marturisitor, fiind cort al amintirii mele §i piramida
sub care vol depune mdrturie/ de faptul ca m-am ndscut/ si defaptul
ca am murit.

113

Acest misticism nichitian nu este unul cautat, ci este unul
intrinsec, care deriva din sensul pe care il impune experienja
poeziei.

Obsesia cuvantului in care poetul i§i afla mormant §i inviere
cuprinde, ca un arc, acest volum, pentru a se sfar§i cu „destruparea"
cuvantului (cuvdntul/ nu se intrupeazd ci se destrupeazd - in
poemul Daimonul meu cdtre mine) §i cu inventarea altor cuvinte,
acolo unde alfabetul s-a terminat §i incepe o noua limba - din
neputinja ontologica de a exprima totul prin cuvinte - §i se
descopera un pamant nou, in care poetul incearca o descalecare
voievodala: Sdgetarea cerbului stretin si harponarea pestelui
vidros.

Dorinja de fi ctitor este o nevoie existenjiala de a avea un
cuvdnt... sd-mifie lespede (Invdfdturile cuiva cdtre fiul sdu), pentru
ca dorinfa fierbinte de a fi fericit - etern fericit - este legitimd si
miraculoasd.

Fiind un nobil vid strdbdtdnd nimicul,/ rapidd parte
neexistdndd/ trover sand moartea (Finish) §i simjindu-se solidar/ cu
tot ceea ce nu existd (La nord de nord), poetul are nevoie tot mai
mult de o maieutica cre§tina a invierii: Renaste-md tu (Invdfdturile
cuiva cdtre fiul sdu) .

Nichita simte o nevoie profunda §i absolut esenjiala a innoirii
de sine, pentru ca sentimentele §i durerile s-au invechit prin
plangere §i supraevaluare:

Se urdfise trupul gdndit
cuvintele erau spuse intr-o limba veche si barbard.

114

A trdi, devenise am trait, -

incepuse ceva din sinea mea sa moara.

(Cdntec)

El incearca sa epureze sentimentele, sa priveasca, cu ochiul
imbolndvit de zbor, vrea sa se apropie §i mai mult, terapeutic, de
inefabil, pentru a se imbogaji cu nemurire, intr-un cuvant purificat
de orice arta, care sa fotografieze frumusejea:

Simt ca aceasta rotunda

de clipa, - are un aer suav!

Reda-mi linia, o, reda-mi-o, din unda,

ochiului meu zugrav.

(Adaptarea la cer)

Frumusejea simpla este sublima. Ea este esen^a, miezul
lucrurilor, geometria inefabila a interioritatii lor, pe care poji sa
ajungi sa o imbraji§ezi cu o vedere pura, trans-literala:

Pricina ochiului nu este lacrima

ci vederea.

Nu,

sa nu confunzi niciodata

ceea ce este real cu ceea ce este adevarat.

A iubi este real,
iubirea este un adevar.

115

(Patru afirmafii in sprijinul realului)

Nichita ajunge la o mistica a puritajii §i a iubirii, pe care va
incerca sa o cultive lasand insa sa se vada disperarea - Nu ma
imbogafi,/ insingureaza-ma numai cu a iubi, iubire. (Creionul plin
de sdnge)

E un fenomen spiritual, ca urmare a faptului ca gdndul mi s-a
schimbat in vedere (Bldndele si ferocele activitafi ale insuflefitelor
si neinsuflefitelor) .

Aceasta in^elegere subita a realitajii e consecin^a - a§ zice
mai degraba fireasca decat paradoxala - a desparfirii de realitate,
cand ghimpi mi-au crescut in interior/ infepdnd ceea ce arfi trebuit
sa ma inveseleasca §i cand ajungi sa rupi ce n-a existat niciodata/ si
ruptura sa-fifie lumina/ durere ca o tromba/ in absolutul desert!

Noua vedere a lui Nichita s-a instaurat la apropierea
indepartatului meu curdnd (Mozart si cdinele spaniol), pe care il
simte ca pe o depasjre a greuta^ii materiei §i o atingere de somnul
pur al unui gdnd.

Pentru ca nici o casd in care am stat/ nu m-a finutprea mult
inlduntrul ei (O confesiune), Nichita ar fi vrut macar sa pot sa
locuiesc in propriile mele cuvinte, dar, in schimb, ajunge la acel
fipdt jalnic,/ urlet schimonosit/ al neputin\ei decat de cuvinte
(Creionul plin de sdnge), care il face sa se simta o patd de sdnge/
care vorbeste (Autoportret) .

Incepe sa se simta invins, in dragoste, dar §i de viaja - Lasd-
ma mama,/ sd-mi moara numai felul indragostirii,/ placenta
sdngereaza/ ia-fi-o cu nenascutul de mine, cu tot,/ inapoi (Creionul

116

plin de sdnge) - cat §i un invins pe planul abisal al fiin^ei, un ndscut
pentru pierdere (A pierde tot ce se poate pierde), sim^inu-se
ultragiat de viaja, chinuit §i neinjeles - sufletul tdu gingas
nimanuia/ de trebuinfa nu este - §i sim^ind ca a inventat puterea
din absenfa.

Frica de a muri (Noaptea metalelor) §i singuratatea
singuratafii (Hieroglifa) , de care sufera, il fac de multe ori sa fie
§ocant in cuvinte, sa exprime durerea §i tragedia nevazuta de
nimeni, in imagini §i viziuni infrico§atoare sau absurde, ca de pilda,
in poemul Cdntec: cuvdntul meu s-a fdcut trei,/ cdntecul meu s-a
fdcut §apte/ Dar tu, habar nu ai/ ce este trei, ce inseamnd sapte/
Murdara asteptare, absenfa disperatd.

Nemurirea rece la care ajunge Nichita este o suferinja, o
dezbracare de umanitate, pentru ca nu ar fi vrut sa fie singur in
starile eterate ale poeziei, dar pierde aici orice solidaritate cu
ceilalji, iar inefabilul nu este totdeauna accesibil:

Impietreste lumina, o tu,

nevdzuto,

si locuieste-md cu propria mea iubire

de altceva, -

si ingheafd-mi in inimd

creierul unei stele.

Haidem

sa ne miscam imbrafisarea

viefii mele cu mine, -

117

in timp ce voijupui de piele

aerul sdngeros

in care strig dupd tine.

(Rugare)

Nichita se mai simte insa, uneori, cuprins de melancolie §i de
duio§ie, ca in versurile: El vafi vedere.../ De aceea i-am sipregatit/
paturile ochilor nostri/pe care-i linem nepldnsi; caci El §tie pldnsul
altora/ §i lacrima care li se cuvine (Contemplarea lumii din afar a
ei).

Singurul viitor este schimbarea in cuvinte (Daimonul meu
catre mine) a poetului - realizarea identita^ii (ontologic imposibila)
dintre poet §i poezia sa - iar pe plan personal, intoarcerea luminii
acasa (Defaimarea rdului), in eternitate, unde culoare fi-vom si
albastrd.

118

ULTIMUL STRIGAT SAU A VORBI DESPRE FAPTUL
DE A FI INVINS

Of

Volumul Operele imperfecte {1919)' apare la pujin timp
dupa Epica magna, dar el reprezinta o schimbare esenjiala in poezia
nichitiana. As. putea spune ca Nichita a renunjat la poezia pe care a
scris-o pana acum, pentru o cu totul altfel de poetica.

Poetul „a ales sa traverseze in mod con§tient tragedia
semnificantului . . . ", in care „omul nu se mai poate exprima pe sine
decat prin sine §i nu prin cuvant", astfel incat „a studia limbajul
poeziei lui Nichita Stanescu inseamna a atinge esenja tragica a
umanului" 36 .

Cuvantul ar fi trebuit sa exprime esenja lucrurilor, sa fie
identic, in plan rational, mental, cu aceasta esen^a, a§a cum era
cuvantul la inceput, sau, mai bine-zis, a§a cum era inzestrat omul
primordial.

Nichita, ca §i Eminescu, §i ca tojii marii poeji, traie§te aceasta
drama a umanului, o experiaza in plan poetic, ajungand la
in^elegerea unei mari rupturi, care exista in fiin^a noastra, intre
cuvant §i realitate.

De acum inainte, poezia lui Nichita nu face decat sa masoare
aceasta sciziune intre sine §i sine, intre om §i logosul sau, incat
limbajul devine o monada absurda, o perfec^iune imperfecta - o

35 Nichita Stanescu, Operele imperfecte, Ed. Albatros, 1979.

36 Marin Mincu, Cununa de aur a poeziei, in rev. Romania literara, anul XV, nr. 37, 9 sept.
1982, p. 19.

119

perfecjiune a limbajului, care se submineaza pe sine prin con§tiin^a
inconsecvenjei interioare.

Insu§i poetul ne avertizeaza despre aceasta, inca din inceputul
acestui volum, in Lecfia despre cub, unde, dupa ce cubul iese
perfect - adica dupa ce poemul este lustruit cu ochiul lui Homer §i
razuit cu raze, incat sa para perfect - se observa inadaptarea sa la
adevar, §i atunci: Ce cub perfect arfifost acesta/ de n-arfi avut un
coif sfdrdmat.

Con§tihr£a ca nu poate scrie decat opere imperfecte, ca nu
poate atinge sublimitatea cuvantului, ca nu poate merge in
abisalitatea logosifica a acestuia, alaturi de con§tiin^a morjii §i de
pierderea credinjei in iubire, sunt lucrurile care ii chinuie
singuratatea sa cu sine.

De acum, trecand prin ultimele volume §i pana la sfar§itul
vie^ii, poezia sa va fi un strigat, o incercare disperata de a recuceri
redutele poeziei, de a afla perfecjiunea in care a crezut atat de mult
- in geniul sau - dar sfar§e§te de cele mai multe ori prin a fi invins
de o foita supraumana, de propriul sau demonism - de unde §i
numeroasele viziuni sdngeroase ale lui Nichita.

Poetul incearca acum o scriere cu tine insufi absurda, adica
cu propriul sange, folosit in loc de cuvant, o hemografie 38 , in care
fiin^a umana incearca sa se transporte in fiinja cuvantului, sa-§i
exprime ceea ce ii este propriu, cu sine insu§i, ignorand diferen^a
specifica, incompatibilitatea ontica intre sine §i cuvdnt.

37 Nichita Stanescu, Ordinea cuvintelor, op. cit, p. 6.

38 Ibidem.

120

Drept urmare, dialectica poeziei se schimba radical,
transformandu-se intr-o filosofie poetica aparte, in care absurdul nu
este unul programatic, ci rezulta din neputinja de a fi absolut exact,
este un dicteu semi-automat al unei min^i §i al unui suflet care se
vor cat mai precis exprimate in cuvinte, dar care descopera tragedia
non-sensului, ca oglinda a celui existential §i chiar o exacerbare a
lui.

In poemul Papirus cu lacune, Nichita devine durere
transparenta prin care nu stiam cine privea pe cine privea, pentru
ca, intr-adevar, poezia lui s-a transformat intr-un strigat de durere §i
de neputinja, o mare metafora a durerii de multe feluri.

Acum devine iconoclast, atat fa^a de Divinitate, cat §i faja de
viaja §i de vechile sale idealuri: iubirea, poezia, arta.

Viaja este o condamnare la moarte, ... o coerenfa balansdnd
intre nimic §i nimic (Cele patru coerenie fundamentale) ,
contemplarea devenind inutila, iar cuvantul, el, e dumnezeu, §i/ de
la inceputuri nu se mai intruchipeaza/ infapturile cele vii.

Chiar §i trupul omului este rau alcatuit, erezie care se
rasfrange in absurdul poeziei, care ar trebui sa fie dupa icoana
omului.

Poetul descopera ca potcoave la copitele cailor suntem
(Mdna imparatului) §i ca ma trag amintirile injos (Cdntec linistit),
iar ingerul obosit si suparat/ m-a palmuit cu aripile pe fafd,
lovindu-1 cu zbor invers (Iacob si ingerul).

De la bucuria intdmplarii ca sunt, de la descoperirea
entuziasta a mirabilului existenjei, Nichita trece printr-o criza de a
se sim^i aleatoriu §i ne-indispensabil: Ah, n-as fi vrut niciodata sa

121

am durerea/ de-a fi intdmplator (Cu ochii rosii cdutdnd o lege),
caci n-am nici o infelegere... Pentru ceea ce existd, nu am/ decdt
existenfa (Incercarea lui Iov) .

Existenja devine inutila §i suparatoare, un aer inecacios/ al
faptului cd sunt (Starea medie), §i in care poetul se simte prizonier
in templul poeziei sale, un zeu care a pierit sau un idol fara viaja:

Imbdtrdnesc necheltuit si neschimbat pe nimic

intre aceste mine adolescentine,

intre coloanele care incd mai miros

a piatrd proaspdt lustruitd.

Cdteodatd ma mai uit lung

inspre focul din cer

unde s-a mistuit zeul.

Din aceasta cauza, Mi se face somn de frumusefe/ si moarte
de sublim (Linistea de dupa mit).

Dar sublimul il mai viziteaza cateodata, ca un regret, ca in
poezia Evocare, §i, mai ales, in versul Ea era frumoasd ca umbra
unei idei.

Ea era frumoasa ca umbra unei idei de perfectiune. De§i a
ajuns numai o umbra din aceasta frumuseje, ea era totu§i frumoasa,
spinarea ei mirosea a piele de copil §i a piatrd proaspdt sparta, dar
§i a strigat dintr-o limba moarta, unind viitorul cu trecutul §i
moartea cu viaja.

122

Ea transcende efemeritatea, unind materialitatea cu
inefabilul: nu avea greutate, ca respirarea/ Rdzdnda si pldngdnda
cu lacrimi mari/ era sdratd ca sarea/ slavita la ospefe de barbari.

Ea putea sa aduca salvarea, pentru ca intruchipa izbavirea de
potopul care pare sa il inece pe poet:

Ea erafrumoasa ca umbra unui gdnd.
Intre ape, numai ea era pamdnt.

Nascut pentru o alta vorbire (am parafrazat o metafora din
poemul Amurgul credint,ei - aluzie la nitzscheanul amurg al zeilor),
Nichita se simte ca pe§tele pe uscat in aceasta limba, care nu este
poezeasca §i in care nu poate sa creeze ce vrea el, ci cama§a asta a
vorbirii/ mi-au asudat, s-au murdarit,/ in lacrima gdndirii,/ in care
s-au sleit (Cdntec) .

Poezia devine astfel o lacrima a gdndirii, iar poetul s-a
schimbat in perla... din pricina unei idei/ care nu exista pe pamdnt
(Transformarea in perla).

Chiar daca se spune ca sfar§itul incununeaza opera, Nichita
§tie ca Niciodata tristefea/ nu se va incorona cu o coroana (Fara de
nume).

Ca-ntr-un joe Shakespearian, poetul declara hamletian ca ii
imit pe oameni (Dialog cu puricele verde de planta) sau, rege/ pe
un tron in prabusire... marturisesc ca mi-e strdmta coroana,/
prieteni, ca un orizont imi sunt tdmplele,/ ca o stea sau ca un glonf
imi este coroana,/ de-a dreptul infrunte (Schimbarea lafafa).

123

Nichita i§i recunoa§te infrangerea, care ii transforma gloria in
suferinja, §i faptul ca poezia lui s-a transformat in vaer -
infrangerea mea schimbdnd-o in vaer, in poemul cu titlu sugestiv
La inceputul sfdrsitului.

In aceste poeme, numai gura mi-a ramas/ pentru surds
(Imediat), fara ca sa mai surada §i sufletul prin ele.

Prea pujin mai poate poetul sa zambeasca §i atunci insa cand
o face rezulta mai mult o grimasa:

Ce repede se stinge lumina unei mdini

ce }i-a atins privirea intinsa ca un sunet

si cat de stoarse stelele lamdi

acresc infriguratul umblet

si cum arata ceasul tau solar

la miezul nopfii doar amiaza zilei,

mai ramdndndu-te barbar

la marginea latinei.

Voi spune nu cuvinte, ci statui

pe care de al Romeifrig astral

le-acopar cu un sdnge amarui

si, si cu seaua smulsa depe cal.

(Cdntec)

Nichita schimba logica poeziei nu dupa o logica fantezista, ci
dupa o logica a tristefii sale, care incearca sa faca din sdnge, dalta
§i care ar vrea sa schimbe raul in bine §i caprele in oi: Oificarea
caprelor.

124

Dupa cum se observa, metaforele tristejii sunt o coroana care
doare, dar impactul lor, in limbaj, aducE cu sine o realitate mai
zguduitoare prin realismul ei, mai §ocanta.

De aceea, numeroasele imagini ale na§terii §i ale moitii -
care pot parea redundante - sunt expresia unei nelinisti existence
autentice:

Nu, nu, nu

strigd in dureri mama mea, nascdndu-ma

nu, nu, nu

strigd ea ndscdndu-md; -

viafa nu e pentru ucidere

viafa nu e pentru ucidere.

Soldatul nddusit zise:

- Ce sdnge, cat de mult sdnge

si ce miros si ce strigdt

ddfemeia cdnd naste

sifdrd de nevoinfa glonfului, -

revolverul soldatului era cotrobdit defurnici

pe mare si pe deasupra mdrii

soldatul dezbrdcat

rdsdrea odatd cu luna.

(Mama mea si soldatul ei)

125

Sfar§itul poemului are un aer holderlin-ian sau trakl-ian, iar
Nichita incearca sa-§i universalizeze sentimentul tragic, pentru ca,
numai contopit intr-o durere mai mare, acesta are valoare.

Volumul se incheie tot cu o lec^ie de geometrie, in care
cercului (platonician) i se cere iertare, pentru ca, in mod abuziv, a
fost taiat in doua §i s-a facut o sciziune in unitatea lui.

Volumul Noduri si semne 1982 (subintitulat Requiem la
moartea tatdlui meu §i avand un dublu motto: A murit Enghidu,
prietenul meu care vdnase cu mine lei, din poemul Ghilgames §i un
verset din Vechiul Testament, din capitolul 32 de la Iesire), incheie
opera lui Nichita aparuta antum, pentru ca el va muri inainte de a
vedea lumina tiparului preconizatul volum Poezii impersonate, care
apare totu§i postum, cu completari, intr-o edijie ingrijita de
Alexandru Condeescu §i intitulata Opere impersonale.

Nichita se simte neinjeles, nein^eles §i necrezut de nimeni.
Dezamagit de viaja §i de propriul sau destin, dezamagit de poezie,
care nu ii poate oferi ascensiunea spirituala la care sperase, plictisit
de atata ipocrizie care il inconjura, dar indurerat §i de propria sa
neputinja de a fi eel mai mare geniu, poetul renunja la a mai vrea sa
se impuna.

Poemele sale sunt de ocazie (in volumul precedent, despre
care am vorbit, multe poeme sunt dedicate unor prieteni sau
personalita^i, fara nicio legatura cu persoanele respective, total
aleatoriu) sau se scriu prin lasarea in voia sentimentelor.

39 Nichita Stanescu, Noduri §i semne, Ed. Cartea Romaneasca, 1982.

126

Nichita renunja la poezia de idei, nu mai vrea sa demonstreze
nimic, pentru ca nu mai crede in idealurile sale de tinereje §i nu
crede nici ca ar mai avea cui sa spuna ceva.

Ceea ce urmare§te sunt efectele de frumuse^e, poemele lui
picteaza sentimente, fara nici o finalitate, o pictura in cuvinte ca un
catarsis. In aceasta poezie, alegoric, poetul e un lup cu gat de
lebada:

De ce gemi, de ce urli, de ce mdrdi

de ce strivesti sub tineflorile albe de zdpadd

tu, care ai gdt de lebada, lupule,

care stai intins pe prima ninsoare...

(Nod 1)

Poezia nu mai are foita inceputurilor, de aceea nici nu ne mai
transmite energia sa §i muh;i nu il mai recunosc pe Nichita.

Sentimentelor lui pornesc ca o mare ale carei valuri au
inghe^at:

Ca si cum ai vedea munfii plangand
ca si cum ai ceti in deserturi un gdnd,
ca si cum aifi mort si totusi alergdnd

astfel stau palid si trist, fumegand.
(Semn 5)

127

Poezia lui este o joaca, dar nu o joaca total lipsita de sens, ci
o joaca gandita, terapeutica. Uneori versurile sunt un subtil joe
metafizic:

Lasd-md te rog sd vin sd mor la tine acasd

mielule, alungd mieii dinjurul tdu
si lasd-md sd mor la tine acasd, mielule!

Iedule, alungd iezii tdi dinjur
si lasd-md sd mor la tine acasd, iedule!

Fluture, alungd-fi fluturii dinjur,

si lasd-md sd mor la tine acasd, fluture!

Iarbd, alungd-fi cdmpurile tale...

(Nod 10)

Adevarata lui suferin^a a neimplinirii transpare prea pujin din
versuri, facand loc unui plans pentru nefericirea lumii, facand din
poezie o lacrima pentru durerea tuturor - El stie pldnsul altora/ si
lacrima care li se cuvine, cum spunea intr-o poem din Epica
magna.

Poemele lui sunt pentru incantarea noastra, dintr-un gest de
umanitate, care 1-a facut disprejuit sau iubit.

In acela§i timp, renunja sa dea tristejii sale propoitii
epopeice, nu pentru ca nu ar fi putut sa scrie o poezie mare de
esenja elegiaca, ci pentru ca a vrut sa ramana in con§tihn;a noastra
cu o fotografie de tinereje, de o angelitate joviala unica.

Nichita nu a vrut sa mai schimbe acest autoportret romantic
in versuri, caci aceste ultime volume nu modifica imaginea pe care
§i-o crease.

128

Recursul la locuri comune din literatura romana §i universale
- a§a cum se intampla in primele doua poeme ale volumului,
Cdutarea tonului §i Semn 1, dar nu numai in ele - are o dubla
motivate.

Prima este o terapie proprie, care lasa propria neliniste sa se
topeasca intr-un ocean impersonal iar a doua este aceea ca, datorita
acestei impersonalizari, poetul se vindeca de propriile lui framantari
§i ne daruie§te o opera general valabila. Poate ca Nichita s-a vrut
romantic, pentru ca romantismul e un sentiment universal.

A§ezarea sa alaturi de Esenin, Eminescu §i Shakespeare - in
Cdutarea tonului - face placere, mai intai de toate, publicului.
Nichita reia teme §i motive, prin care §tie ca ii face sensibili pe
oameni.

Tonul pe care il cauta este al unei poezii simboliste de factura
proprie, neo-moderna, in care versurile curg §i incremenesc §i iara§i
curg dupa o muzica interioara a sentimentelor, a unor sentimente
fara consistent, de unde §i lapidaritatea poemelor.

In prima poema cu numele de Semn 1, versurile sunt a§ezate
piramidal, intr-o geometrie in care ideea este urmarita arhitectonic
§i nu logic, lasand impresia unor misterioase gradini suspendate:

Plutea ofloare de tei

in launtrul unei gdndiri abstracte

desertul se umpluse cu lei

si de plante.

Un tdndr metal transparent

subfire ca lama tdioasd

129

taia orizonturi curtate si lent

despdrfea privirea de ochi

cuvdntul, de idee,

raza, de stea

pe cdnd plutea ofloare de tei

in launtrul unei gdndiri abstracte.

Floarea de tei a poeziei inmiresmeaza gandirea abstracts §i
tot poezia populeaza de§ertul interior, ambele fiind sugestii de o
frumusete mozaicala, care se succed ritmat.

Alteori, ca un ecou al propriului sau cuvdnt (Nod 6), versurile
au numai o profunzime picturala a cuvintelor, un „mise en abime"
ca in tablourile lui Van Eyck: Tu nu-nfelegi ca stelele in sine/ sunt
un launtru din launtrul departat? / Tu nu-nfelegi ca albul in desime/
e negru imparat? (Semn 3) .

Nichita preia acum, cu dezinvoltura, alte formule poetice,
fara sa pasti§eze, ca in poemul Semn 10, unde algoritmul dintre
pastelul clasic §i naiv a lui Alecsandri §i noutatea imaginilor
nichitiene, creeaza o puternica impresie.

Am putea spune ca Nichita mizeaza pe o paleta impresionista
in aceste poeme, in care sentimentele apar numai ca pete de culoare,
fara sa ne solicite afectivitatea decat intr-un mod vag:

Bureazd cu lapfipeste icre

aproape de farm

pestii danseaza, danseaza...

Sa nu te azvdrli in mare

130

noaptea aceasta!

Ea e opritd inotului.

Sa fii lopefile drepte ca niste catarge

sifdrd de cdntec, impins din spate de lund

nevdtdmat vei ajunge in port!

(Semn 8)

Nichita nu se sfie§te sa scrie o poezie numai din ecouri ale
propriei sale poezii combinate, uneori, cu elemente eterogene, fara
ca poezia sa fie un colaj, ci un sentiment propriu, care are o culoare
proprie, un sentiment semi-constient §i evanescent.

Recursul la elementaritate, la metafore nedescifrate dar cu
reprezentari de adancime in mentalul nostra, creeaza ceea ce, la
urma urmei, ar putea fi numit un colaj, dar unul de flash-uri
subconstiente:

Flota se scufundase,

lopefile lungi pluteau pe valuri

animalele marine se risipisera

crezdnd ca a cdzut o stea.

Ouale depuse langa farm

sub luciul apei

nu-si mai gdseau tafii.

Ca o coadd de cometd neagrd
umbra lopefilor lungi

131

de galera,

le asuda cu moarte.

(Semn 9)

Nichita a inceput prin poezii, care sa faca placere §i sfar§e§te
prin poezii, care sa faca placere, de§i, acum, motivajia este alta.

Cuvintele au ramas numai umbra gurii mele (Nod 18) §i
poetul sta regefix, de piatrd si de stea/ findnd oprit cuvdntu-n gura
mea,/ necdntator (Nod 11), pentru ca el nu mai vrea sa il faca sa
cante, ramanand in rolul de sfinx.

Nichita insa cauta nu numai ipostazele cuvintelor, ci §i o
adancime miraculoasa a lor. El cauta mai rar sublimul ideatic - ca
in poemul Semn 12, pe care il voi reda mai jos - iar metaforele lui
au un simbolism vag §i multiplu, fiind o intoarcere la semnificajia
cuvantului prin el insu§i, o redescoperire a valenjelor sale poetice.

Intalnim nu numai construct nea§teptate - de tipul: sta un
ou/ in vulturare (Semn 15) sau urechea mi-e prea surda/ pentru
ingerimea sa (Nod 21), etc. - ci §i versuri, care se vor o
esen^ializare a propriilor idei, o sublimare metaforica:

Ea devenise incetul cu incetul cuvdnt

fuioare de suflet in vdnt,

delfin in ghearele sprdncenelor mele,

piatrd stdmind in apa inele,

stea in launtrul genunchiului meu,

cer in launtrul umarului meu,

eu in launtrul eului meu.

132

(Semn 12)

Versurile de dragoste - purine - ar vrea sa reduca sentimentul
la esenja, la iubirea iubirii - cum spunea Calinescu despre
Eminescu - dincolo de al simfurilor geam desparjitor, prin care mai
ne vedeam/ mai nu ne mai vedeam (Nod 22), caci:

O subfiasem strdngdnd-o cu braful drept
de coasta mea, - (ca §i cum ar vrea sa refaca sensul unirii, eel

primordial n.n.)

cadeam cu respirarea peste ea,

o adumbream cu umbra vorbei ce eram,

pe toata eu o albastream,

cdnd steaua cea din raze ne-a trezit

pe jumatate oameni,

pe jumatate mit,

trdiam de pared ne scriam

§i mai trdiam, trdiam trdiam,
§i mai muream muream muream.

Dar s-a intarnplat ca - din cauza in^elegerii gresite a dragostei
- apoi, - ne-am desparfit/ cum pe jos §i neagra/ se desparte umbra
de frunza/ din pricina numai/ unui soare gdndit/ ca un rau al
luminii (Semn 14).

Poezia lui Nichita i§i descopera, intr-un mod metaforico-
realist, condijia, motiva^ia §i modalitatea scrierii, in poemul Nod 28,

133

imde aflam ca Daimonul meu vine de departe/ in gazda fdpturii
mele/ eu stiu cdndvine cdci md izbeste/ cu ploi de stele... isipune el
cuvdntul lui in creierul meu,/ albindu-l cum cerul le-a albitpe stele/
si uitd sd spund de ce-a venit/ si pleacd mai falnic decdt tot
universul/ si mie imi lasd amintire doar versul/ si cuvdntul aurit...

In Ars poetica spune asemanator: Md-ntorc si gem si sdnge-
mi curge,/ iar gura mea e gura ta,/ idee, demiurge!

Aceasta este o poetica cu un scop terapeutic, cum am mai
spus, in care Nichita se exorcizeaza de propriul sau cuvant poetic.
O exorcizare a verbului §i a poeziei de un rau nedus pana la capat,
prin care cu greu scutur de pe mine/ cuvintele obscene §i cufitul
care-l scot din mine si-l bag in tine (Ars poetica) , caci e un rau care
se poate repercuta asupra cititorului.

Este o poetica in care sunt evidente neajunsurile poeziei,
unde nu mai exista discurs, pentru ca poetul o fragmenteaza:

Ca si cum as fi fast intr-un iepure,

in bldndefea si in calinul unui iepure oranj,

eram in bldndefea unui iepure oranj,

calin.

Ba mai mult decdt atdt,

ca si cum as fi fast

in bldndefea unui iepure,

bineinfeles a unui iepure oranj,

alergam mai iute decdt glonful

si stdteam mai locului

decdt uitarea.

134

(Tunelul oranj)

Resorturile poeziei, din interiorul cuvantului §i din interiorul
fiin^ei poetului, ni se descopera astfel, incat injelegem ca/?e muntele
acesta nu e de urcat,/ pentru ca nu e de vdzut nimic! .../ Ce-afost
de vdzut a vdzut vulturoaica (Semn 21) iar poetul insu§i s-a ales cu
obrazul sfdsiat.

Trebuind sa se dezobisnuiascd de viaja (Tonul), pentru a
ajunge la lumina vdzutd (Nod 31), Nichita a§teapta o cu totul altd
inserare (Nod 32), pentru ca, in lini§tea serii (Nod 33), sa
contemple faptul ca:

Am gdndit un mod atdt de dulce

de a se intdlni doud cuvinte

incdt injos infloreau florile

si sus

inverzea iarba.

Am gdndit un mod atdt de dulce

de a se izbi doud cuvinte

de pared iarba verde ar inflori

si florile s-ar ierbi.

Poetul cauta o redemp^iune nu in cuvantul poetic, ci in
inefabilul acestuia, pe care 1-a visat, nu in poezia propriu-zisa, ci in
interiorul sufletului sau, unde exista aspirajia spre transfigurare.

Ultimul volum, Opere impersonate, este, cum am mai spus,
aparut postum, dar aparijia lui era preconizata de poet.

135

Nichita se deta§eaza de propria lui opera, pe care nu o mai
simte ca apaitinandu-i, atat de intim ca inainte.

Opera sa devine un trup de cuvinte, pe care il lasa in urma
(Eu sunt un cuvdnt care se rosteste/ lasdnd in urma lui un trup,
spunea el inca din Epica magna), a§a cum i§i parase§te §i trupul de
carne: M-oi dezobisnui si eu de trup,/ nascdnd un Fdt-Frumos al
verbelor (Tonul final, din Noduri si semne) .

Poeziile din Opere impersonate ii aparjin, dar, in acela§i
timp, nu ii mai apar^in. In ele a vrut sa se lini§teasca de tumultul
poeziei, a vrut sa faca o pauza, o paranteza poetica prin care a
inceput desparfirea sa de poezie.

Prin aceste poeme, el a privit in poezie §i in sufletul sau. A
contemplat lucrurile mare^e, dar §i ranile sale. Incepand cu Epica
magna, dar mai ales cu Operele imperfecte, poezia sa nu mai aduce
nimic nou decat in planul expresiei.

Ceea ce face poetul nu este o cristalizare a stilului, ca in cazul
lui Eminescu - nici poezia lui Eminescu nu se imbogaJe§te ideatic
spre final - caci Nichita a atins culmea expresiei sale poetice foarte
repede. Unii au susjinut aceasta, dar adevarul este ca el nu mai
credea in poezie la fel de mult ca inainte, ci cauta sa se vindece de
vechile obsesii.

Ca intr-un co§mar, pustiul nichitian se transforma, la
inceputul volumului Opere impersonate, intr-o platforma infinita de
beton, pe care alergam (Trepte), iar spaimei mele ii cresc aripi./
visului meu clonf (A vorbi).

136

Poetul i§i marturise§te astfel angoasa §i tema, in versuri ce
par un vis interpretabil in mod psihanalitic, freudian, caci, spune el,
fug hdituit, versurile, cuvintele ma latrd.

Realitatea actuala a poeziei este o transfigurare absurda, in
care cuvintele sunt apd dura si invizibild, din care, intr-un gest de
imersiune inadecvata, capul poetului iese mai ceros si mai stelos iar
iarba este o mocirld verde (Autoportret cu geam).

Cuvantul devine nefiresc - Nevoia de cuvdnt/ e o negare a
firescului, in poemul La o margine - ceva ce impiedica, paradoxal,
comunicarea, dar §i cunoa§terea, caci a vorbi e unfel de pdrere de
rdu a cunoasterii (A vorbi). Cuvantul i§i pierde tocmai funcjiile sale
esenjiale, ajungand un instrument prost folosit §i nociv.

Volumul de fa^a nu mai este un sentiment fluent, poemele
fiind stranse din periodice - fiecare volum al lui Nichita este
altceva, din punctul de vedere al conceperii poeziei - de aceea,
poemele par discordante §i nelegate intre ele, dar le une§te o stare
de spirit comuna.

Poemul Privire este o metafora simpla §i o alegorie a viejii
(Nichita indragise haiku-ul, cu sugestiile sale simple §i adanci),
in care Cordbiile stelelor/ sunt scufundate./ Lumina-mi pare
cdteodatd/ catarg/ cerdnd un ajutor/ acelui vechi inecf si-ncet incet
orbesc - ultimul cuvant e, poate, un echivalent poetic al acelui md-
ntunec eminescian.

Aceasta „clasicizare" a lui nu e una autentica ci, mai degraba,
un joe cu sentimente reciclabile, care au devenit monezile de
schimb ale existenjei, cu care el i§i cumpara ultimele iluzii.

137

Poetul „nichitizeaza" totul, dar ca o reconversie ludica.
Expresia sa e paradoxals §i §ocanta, cu atat mai mult cu cat vine cu
un aer cunoscut, de „deja vu", ca in aceste doua poeme:

Te-asfi rasturnat cu o privire,

draga mea,

de-as maifi avut vederea de-a vedea,

te-asfi ridicat in aerul cu nori

de-a§fi avut eu aripi de la sicomori!

Ah, iubito, tu, de draga mea,

In secunda te-a§ §i inghefa

dar mi-e timpul meufoarte departe

fugarindpe alte roate

o imagine de moarte

candmi-e unul catre §apte.

De-a§ putea sa te nazar

Viafa mea n-arfi-n zadar.

(Ea)

Se intristase ea atat de delicat

ca respingeam mdncarea

lasdndu-ma infometat,

cum e de soare zarea.

Un val de mare grafios

se rasucea in spume,

eu stam solemn sifioros

inconjurat de pume.

138

Dddeam injos braful meu stdng

scdpdnd din degete inele,

zmaraldul zorndia ndtdng

pe lespezi si pe podele.

§i deodatd, ah, vai mie!

am inceput sd o miros,

in mii, de mii, de mii, de mile,

chipul ei drag erafrumos.

§i-atunci, cu braful drept cerui lautd,

sd cant cu desperare,

apropierea ei tdcutd

si marea ei indepdrtare.

(Madrigal)

In poemul Melancolie, Nichita face un fel de epopee
simbolica a iubirii §i a morjii, stilizata la maximum, iar in poemele
Ninsoare sau Delphi, realitatea devine din nou dureroasa §i
demitizata.

Poemul Vietdji este un regret al dragostei pierdute {Cat de-
aproape ai putea fi tu, iubito, sd fii de-aproape,/ ca sd ma
dezinsingurez de tine?), unde dragostea se schimba in cuvinte, pe
cand in Text, natura devine un fel de arhitext.

Poezia nu mai e un sentiment in mi§care, care sa ia altitudine,
ci un sentiment scurt, o injelegere a unui lucru trait, un regret sau o
stare de spirit, din cauza faptului, ca uneori ma simt inseparabil/ de
tot ce a fast,/ alteori ma simt un cdntec confundabil/ cu orice cuvdnt

139

§i mai rar, atunci cdnd piere din mine/ ceea ce este pieritor/ sunt
singur si inconfundabil/ cu vulturul in zbor (Autoportret cupene).

Pentru ca poezia a devenit una cu via^a sa, Nichita are nevoie
sa se distanjeze de aceasta umbra §i de acest trup al amintirilor,
pentru a se purifica, pentru a se elibera de trecut.

Ea nu mai e buna acum decat sa ii consacre nemurirea:

Stdpoetu-n trupul sdu ca intr-o gara

asteptdnd coroana ce-l va duce

rege-n limba milenara

in ducatul verbului, un duce.

(Rupere de nouri)

Gandurile nemarturisite au un miros sublim in creier
(Scrisori), pentru ca pastreaza cuvintele intr-o stare de nerostire
odihnitoare, de aceea §i Te implor, hai sa tacem natural/ Pe toate
lucrurile eu te rog sa le tacem./ Pe tine insufi eu te rog sa taci./
Cdnd trece timpul acesta/ atdt de asurzitor/ cu ochii lui sonori/ sa
nu ne vadd./ Tu de la morfi n-ai invafat nimic?

Oboseala existenjiala de care suferea s-a repercutat asupra
cuvantului, asupra bucuriei de a trai §i de a descoperi. Poate simjea
§i el de setea linistii eterne care-mi suna in urechi.

La Nichita, somnul nu este o monada blagiana, niciun somn
oniric §i narcotizant eminescian, ci o desparfire de viaja cu
regretul, ca Poetul nu poate fi infeles, incat: Ah, de-as putea sa
dorm si sa visez// Sa va visez// Altfel .

140

Tumultul poeziei a incetat, pentru ca poetul a injeles ca,
dureros, cuvintelor nu le place decdt gloria, sdngele si cufitul §i ele
trebuie alaptate cu viafa noastra (Palatul vulturelui). Dorinja de a
deveni faimos §i de a se intrece cu sine insusj §i cu a§teptarile
celorlal^i cere sacrificiul unei vie^i, care, pana la urma, te devoreaza.

Ultimele poezii lasa sa transpara un regret enorm, in care
poetul a injeles iluzia iluziei timpului (Cum se sfdrseste o armata),
sinnindu-se in§elat deputoarea asta de viafa (Ultima), in care:

Niciodata insa

nu m-a batut vreo stea

atdt de stralucitoare

incdt sa-ifiu umbra.

(Spirit de doina)

Poemele sale, inainte de sfar§it, sunt o tenia cu variajiuni, §i
poetul moare din delicateje, pentru a nu ne dezamagi, moare odata
cu poezia sa:

Daca s-ar descuraj a poetul

ar cadea frunzele din copaci, -

si ramurile lor ar ramdne

ca niste spdnzuratori.

Daca s-ar descuraj a poetul,

femeile gravide

n-ar mai naste,

n-ar mai naste niciodata.

141

Dar, din grape §i din grijd, poetul,

moare intotdeauna, intotdeauna,

inainte de a se descuraja.

(Artd poeticd)

Viaja a fost o minune sdngeroasd (Lacustra), dupa care Mi-
or da caldura umbrele de tei... (Luna) §i

M-orpldnge limba romdneasca

In totul de cuvdnt al ei;

Nu voi muri de niciodatd;

Un Fat-Frumos fara de tei...

(Hieroglifa, din Postume)

Ne-a lasat impresia ca a vrut sa cante pana la capat, sa ne
inveseleasca. A cantat chiar §i cand nu mai sim^ea sa cante, ca sa nu
ne sim^im singuri §i nealina^i in durerile noastre.

Poezia sa a fost, in ultimul timp, o perna pentru iepuri §i o
plapuma care sa ne incalzeasca, chiar daca pentru el era o istovire
in care nu se mai regasea pe sine.

142

CONCLUZII

Cred ca am atins ceea ce ne-am propus, atunci cand am pornit
pe acest drum. Aceasta lucrare mi-am propus-o mie insami mai
inainte de toate, ca un prilej de reevaluare a propriei mele gandiri §i
viziuni despre poezie §i, in special, despre poezia lui Nichita
Stanescu.

Nichita Stanescu a fost paradigma unei genera^ii §i, fara
indoiala, ramane un poet fascinant pentru mulji adolescent, chiar
daca a devenit clasic.

Viaja lui se confunda cu poezia lui. Mai mult viafa personala
a poetului este lasata de el insu§i in umbra, pentru a da poeziei
puterea de a trai §i singura, de a-i supravie^ui, de a se hrani din
imaginea mitologico-cavalereasca, clasico-romantica, pe care §i-o
confec^ioneaza el insu§i in poezie.

Poezia lui este un sentiment, parfumul unui sentiment pe care
il lasa in urma §i care are efect mai mult decat la prima intalnire.
Melancolia §i triste^ea ultimelor volume aplaneaza zborul spre
inaljimi al poetului, dar i§i pastreaza inaccesibilitatea voita a
poeziei.

Nichita a vrut sa faca din opera lui o epopee homerica sau
macar sa-i transmits o amprenta unica, sa faca din nichitianism un
sentiment universal, inefabil §i indefinibil.

143

Poezia lui s-a vrut o noua iliada - cum scrie in Epica magna
- §i o noua imagine pe retina con§tiinJei noastre.

El a incercat sa-§i lase amprenta sufletului sau in sufletele
noastre, inventand o noua coarda la chitara acestuia, care canta
acelea§i sentimente umane, dar vibreaza altfel.

Dorinja de a fi cu totul nou, de a fi creator - pe care o
cunoa§tem exprimata de Rimbaud, pana la dereglarea sim^urilor -
este la Nichita dorin^a de a deveni un nou sentiment universal.

De aceea, pentru ca nu puteau cuvintele sa transmits starea
lui, poetul a incercat sa se transporte pe sine in cuvine, intr-un efort
epuizant, incercare care a esuat.

Se spune despre Lamartine ca, prin trei poezii, a „prins" acea
melancolie romantica prea bine cunoscuta §i mult experiata astazi.
Credem ca Nichita a vrut sa ne lase mo§tenire faptul de a neface sa
simfim cu sentimentele lui.

De aceea a ramas aproape de imaginea romantica a
existenjei, de§i structura §i viziunea lui nu erau romantice. Marele
romantic era Eminescu - la care s-a raportat mereu §i Nichita, ca la
eel mai mare poet roman - dar un fel de romantism nuanjat e
perceptibil §i la alji poe^i de atmosfera, care au creat un aer
respirabil numai in poezia lor - poate de aceea il admira pe
boemul Bacovia sau poeji mai mici, precum Heliade, Carlova sau
Bolintineanu, carora le dedica panegirice in Cartea de recitire.

Nichita iubea poezii care au impus o stare de a fi a poeziei,
care §i-au lasat in versuri culoarea sufletului lor. El iubea poejii mai
mult decat pe est eft.

144

De la ei a aflat cum trebuie sa se impuna in con§tiinJa
poporului sau §i tot de la ei a injeles ce inseamna iubirea §i
respectul pentru valorile umane, najionale §i universale - de la ei §i
de la alji ca^iva oameni mari ai perioadei de dinainte de comunism -
in plina epoca ce falsifica toate sentimentele naturale §i toata
gandirea, practicand, fara scrupule, spalarea creierelor.

Cand a inceput - in mod serios - sa scrie poezie, Nichita nu a
banuit for^a irepresibila a acesteia, nici unde il va duce ea. El a
simjit tenta^ia infinitului §i a levitajiei in cuvinte, pentru ca, in final,
poezia sa devina o senzajie opresiva, oprimanta.

A inceput cu jocuri in care i§i dovedea talentul §i vocajia
poetica, a continuat cu o poezie din care a facut un obiect de
explorare a viejii §i a terminat tot cu jocuri, terapeutice, in care
incerca sa se auto-exorcizeze de dureri, idei false §i de demonii,
care 1-au obsedat toata viaja.

Sentimentul de Nichita §i-a cdutat orbitd in inima noastra,
dar poetul a incercat §i o poezie de cunoa§tere, nu in sensul poeziei
gnostice, ci in sensul unei auto-cunoa§teri §i a unei cunoasteri
referenjiale printr-o maieutica personala.

De aceea, experienja lui este una confesiva la modul
existential abstract §i na§terea lui matura ne deschide §i noua ochii
spre propria noastra rena§tere.

Nichita a incercat sa se imprime intr-un sentiment inefabil §i
impersonal ca intr-o culoare albastra, pentru a deveni nemuritor,
reactualizabil in fiecare cititor, a vrut sa prinda esenja sufletului sau
in poezie, dar aceasta comprimare de sine 1-a ranit pana la urma.

145

Poemele de inceput - din primele volume - au un elan vitalist
remarcabil §i revigorant, dar nu au prea multa sub stanza a vie^ii
propriu-zise, care se capata odata cu experienja. De aceea, poezia
pare un autovehicul nesigur, inca ezitant, poetul descopera
impreuna cu noi mirajul §i fascina^ia lumii cuvintelor.

De abia intr-o noua etapa poezia devine exponenta unei
realitaji autentice, se suprapune viejii. Poemele sunt o descoperire a
complexitajii universului fizic §i psihic, a lumii §i a propriei
personality §i interioritaji. Acum nasterea nu mai este o
curiozitate, ci o experiere propriu-zisa, o na§tere prin cunoa§tere,
prin iubire, prin indragostirea de tot.

Ultima parte a viejii lui consemneaza e§ecul poeziei, meat
poetul ar vrea sa refuze toata aceasta maieutica poetica in voia
careia s-a lasat sperand, ca va rena§te pentru eternitate, ne§tiind care
e sfar§itul cautarilor extenuante §i a fugii dupa sublim §i dupa
sublimitate.

Nemaiputand rena§te din propria-i cenu§a ca pasarea
Phoenix, Nichita in^elege ca a alergat dupa o himera, dupa himera
propriei sale frumuseji §i a imortalitajii in cuvinte. Acest e§ec il
transports in polul opus, unde durerea parca vrea sa te reduca la
nefiinja, la regretul nasterii biologice.

Atenjia se muta de la cuvinte la viaja care poate fi cuprinsa in
cuvinte, ca o revela^ie, la idei §i intuijii cople§itoare §i apoi iara§i la
cuvinte, ca la o elegie incantatorie, ca la o formula imperfecta de
cantec, pseudo-vindecatoare.

Caracterul orfic sau amphionic al cuvantului §i al poeziei,
precum §i profunzimea logosifica a cuvantului creator sunt intuitu,

146

pe care permanenta revelare inerenta a interioritajii cuvintelor §i a
limbii le scoate la iveala.

Poezia nu apare ca o necesitate a marturisirii, dar devine pe
parcurs. Fascinajia cuvantului poetic se naste la Nichita odata cu
dorin^a de a inventa §i de a pastra opera imaginatiei, dar se
transforma in exercijiu de supraviejuire, in care poezia este o nevoie
vitala de a te exprima pe tine insuji.

Evolujia limbajului sau este astfel in conformitate cu o
viziune in dezvoltare. Etapele creajiei nichitiene au, fiecare dintre
ele, un limbaj propriu, care exprima o concep^e existenjiala §i
poetica.

Poezia de debut sau de tinereie se caracterizeaza printr-un
metaforism care inventeaza, printr-o bogajie a figurilor de stil, prin
corespondent paradoxale §i surprinzatoare. Este o poezie in care
sensurile nu surprind prin adancime, ci prin vitalitate, in care se
cauta materializarea abstractului, ceea ce este §i normal, din
moment ce poetul incearca sa confere substanja sentimentelor §i
cugetarilor sale, dar exista §i o tending in sens invers.

Mai tarziu, poezia se transforma din joe, in sensul vie^ii lui,
atunci cand Nichita injelege ca nu lucreaza numai cu o materie de
cuvinte flexibila §i u§or de manipulat, ci ea ii poate revela sensuri
adanci ale propriei sale fiinje, ca limba §i cuvantul sunt o facultate a
persoanei umane, care o reprezinta, dincolo de simbolurile sonore
sau scrise.

Cuvantul e revelator §i are putere de adevdr. De aceea Blaga
vorbea de metafore revelatorii, adica de acel cuvdnt sau cuvinte,
care revela adancimea de sens a unui lucru.

147

Nichita vorbe§te despre o poezie care descopera intimitatea
fiin^ei, de o poezie metalingvistica.

Din sublimarea sentimentelor sale a rezultat, la inceput, o
abstractizare a limbajului §i o poezie (fals)conceptuala, care miza pe
idei, dar §i pe capacitatea sa de a §oca prin noutatea viziunii.

Curand insa, a simjit nevoia unei exprimari mai presus de
cuvinte, pentru ca realitatea, atat cea fizica dar, mai ales, cea
spirituals, e mai presus de limbaj. A simjit nevoia unei limbi
ingeresti sau poezesti, a unui necuvdnt ca realitate exprimata
apofatic, care sa surprinda inefabilul existenjei.

Treptat, pe masura ce poemele au atins interiorul §i poetul a
inceput sa fie fiinfa unui cuvdnt, inexprimabil in cuvinte, limbajul
poetic a devenit §i mai abstract, geometrizat (incepand cu In dulcele
stil clasic), sublimat la maxim, cautandu-§i o exprimare adecvata
starii sale de spirit §i nevoii de a face din cuvant un geam al
sufletului §i de a-l lipi de el.

E§ecul demersului sau, inso^it de o dezamagire pe toate
planurile, incepe sa se resimta din volumele Marefia frigului §i
Epica magna, consecin^a fiind o noua schimbare in limbaj, in care
iconoclasmul, ironia §i grotescul transpar - de§i deghizate - printre
metafore §i jocuri „nichitiene".

De la inceputul pana la sfar§itul operei sale, Nichita are insa
un stil inconfundabil, care este un modernism propriu, fara modele,
un neo-modernism .

Cand a inceput sa se desparta de poezia sa, fara sa inceteze a
mai scrie, s-a putut refugia in propriile sale inven^ii lingvistico-
metaforice, pentru a-§i ascunde deziluzia.

148

El nu are, cum am mai spus, o viziune romantica, dar opera
lui se vrea universalista, dupa modelul eminescian, integratoare de
valori §i de viziuni, pe care le contope§te in sensibilitatea sa.

Sensibilitatea lui Nichita - care se repercuteaza in limbaj -
este una de factum aparte, moderna, cu siguranja, pentru ca modern
a devenit sinonim cu criza, iar poezia lui exprima, in ultima
instan^a, o criza ontologica a fiinjei umane, care are absoluta nevoie
de a-§i inscrie in ve§nicie logosul, esenja, tiparul existenjei sale.

Poezia lui Nichita incearca o radiografie a fiinjei, in care sa
se vada inefabilul printr-o gandire abstracts, ca un mediu
transparent, plin de plutirea unei unice flori de tei, care sa
imbalsameze fiin^a cu har.

In poezia lui ne §ocheaza atat limbajul dar, mai ales,
in^elegerea versurilor. Sentimentul ca ea nu era frumoasd decat ca
umbra unei idei sau compatimirea care imbraji§eaza pe nendscufi,
transcend orice metafora pentru a ne deschide un orizont de
adancime al persoanei umane. Cuvintele se transcend pe ele insele
pentru a ne revela caracterul lor personal §i caracterul nostra
logos ianic.

Nichita face, in mod poetic §i neprogramatic, o filosofie a
limbajului §i a existenjei, ajungand la concluzii etico-existenjiale,
uneori mistice, care decurg intrinsec din experienja sa poetica, ce
este, in ultima instanja, o experienja dramatica.

149

Bibliografie

Nichita Stanescu, Ordinea cuvintelor, versuri, (1957-
1983), vol. I §i II, Ed. Cartea Romaneasca, 1985.

Idem, Epica magna (o iliada de Nichita Stanescu
insofita de mai multe semne de Sorin Dumitrescu), Ed. Junimea,
Iasi, 1978.

Idem, Operele imperfecte, Ed. Albatros, Bucure§ti,
1979.

Idem, Noduri si semne, Ed. Cartea Romaneasca, 1982.

Idem, Antimetafizica, (insojit de Aurelian Titu
Dumitrescu), edijia a Il-a, Ed. Allfa, Bucuresti, 1998.

Idem, Fiziologia poeziei, proza §i versuri, Edijie
ingrijita de Alexandru Condeescu cu acordul autorului, Ed.
Eminescu, 1990.

Henri Bremond, La poesie pure, avec „ Un debat sur la
poesie", par Robert de Souza, Grasset, 1937, apud. Corin
Braga, Nichita Stanescu. Orizontul imaginar, Ed. Imago, Sibiu,
1993.

Oana Chelaru-Muraru§, Nichita Stanescu

Subiectivitatea lirica, Ed. Univers, Bucure§ti, 2000.

Dan Cristea, Scriitorii romdni de azi, Ed. Cartea
Romaneasca, Bucure§ti, 1974.

Valeriu Cristea, Interpretari critice, Ed. Cartea
Romaneasca, Bucure§ti, 1970.

150

Daniel Dimitriu, Nichita Stdnescu. Geneza poemului,
Ed. Universitajii „Alexandru loan Cuza", Ia§i, 1997.

Martin Heidegger, Repere pe drumul gdndirii, Ed.
Politica, Bucure§ti, 1988.

Idem, Originea operei de artd, Ed. Humanitas,
Bucuresti, 1995.

Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Pdltinis. Un model
paideic in cultura umanistd, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1991.

Mircea Martin, Generate si create, E.P.L., Bucure§ti,
1969.

§tefania Mincu, Intre poesis si poiein, Ed. Eminescu,
Bucuresti, 1991.

Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Ed. Cartea
Romaneasca, Bucure§ti, 1978.

Constantin Noica, Create si frumos in rostirea
romdneascd, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1973.

Gheorghe Parja §i Adam Puslojic, Sub podul lui
Apollodor despre Nichita Stdnescu si alfipoefi din lume, Ed. Du
style, Bucure§ti, 1998.

Ion Pop, Nichita Stdnescu - spafiul si mdstile poeziei,
Ed. Albatros, Bucuresti, 1980.

Lucian Raicu, Structuri literare, Ed. Eminescu,
Bucuresti, 1973.

George Sanda, Contribufii inedite la istoria literaturii
romdne, vol. I, Ed. George Sanda, 2001.

Alex. §tefanescu, Introducere in opera lui Nichita
Stdnescu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1986.

151

Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, teza de
doctorat, traducere din limba franceza de Gabriela Duda §i
Micaela Gulea, Ed. Cartea Romaneasca, Bucure§ti, 1996.

Doina Uricariu, Nichita Stanescu - lirismul paradoxal,
teza de doctorat, Ed. Du style, Bucure§ti, 1998.

Paul Valery, Poezii. Dialoguri. Poetica si estetica, Ed.
Univers, Bucure§ti, 1989.

Dumitru Balae^, Dimensiunea patriotica, in „Romania
literara", anul XVI, nr. 3, 20 ianuarie 1983.

Nicolae Manolescu, Nichita Stanescu, in „Romania
literara", anul VIII, nr. 29, 17 iulie 1975.

Marin Mincu, Gumma de aur a poeziei, in „Romania
literara", anul XV, nr. 37., 9 septembrie 1982.

Marin Sorescu, Un magnat al poeziei si magna sa
Nichita Stanescu, oua si sfere, in „Ramuri", anul VI, nr.3,
martie 1979.

152

Cuprins

Introducere (3-4)

De la parafrazari stilistice la o intuire a propriei
vocajii poetice (5-37)

Cele 11 Elegii sau o vorbire despre metamorfoza
existenjei (38-55)

Despre maieutica poeziei sau incercarea de a
abstractiza sentimentele (56-79)

Un cuvant pentru ce trece dincolo de cuvinte:
necuvintele (80-91)

Incercarea de a nu imbatrani sau ultimul joe al
tineretii (92-99)

Cand el nu mai este injeles din cauza nemuririi: o
singuratate a singurata^ii (100-1 18)

Ultimul strigat sau a vorbi despre faptul de a fi
invins (119-142)

Concluzii (143-149)

Bibliografia generala (150-152)

© Teologie pentru azi

Cartea de fata este proprietatea platformei
Teologie pentru azi

§i
este o edrjie online gratuita.

Ea nu poate fi tiparita §i comercializata
fara acordul direct al
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§.

Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioru§

© Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate